Daca īn timpul vietii pamīntesti sufletul avea ca scop al lucrarii duhului si inimii sale pe Dumnezeu si īmparatia cerurilor, dupa moarte, el ajunge la scopul dorintelor sale; daca, īnsa, sufletul a ales pe pamīnt ca scop al preocuparilor sale lumea si placerile ei, dincolo de mormīnt el nu le va mai gasi. Obisnuinta pacatului, a īmplinirii patimilor, ajunsa o a doua fire si facīnd din aceasta stare patimasa o stare īntrucītva fireasca va face ca sufletul sa sufere un chin necurmat. Dorintele sfintilor, dezvoltīndu-se neīncetat, sīnt totdeauna īmplinite, īn timp ce dorintele sau patimile osīnditilor, si ele dezvoltīndu-se necurmat, nu gasesc nicidecum lucrul care sa le poata īmplini. Astfel este munca launtrica a pacatosilor īn gheena: patimi ale caror dorinte deznadajduite, zadarnice, furioase si puternice pentru lucrurile de neatins muncesc si vor munci sufletul īn toata vesnicia. Noi putem marturisi cu convingere ca lucrarea patimilor dincolo de mormīnt este mult mai mare decīt pe pamīnt. Tot ce a cīstigat sufletul pe pamīnt, fie īn bine, fie īn rau, trece cu el īn lumea de dincolo de mormīnt si arata caracterul sau, hotarīnd īn acelasi timp starea potrivita calitatilor sufletului. Sfīntul Grigorie de Nyssa marturiseste despre aceasta īn scrierile, sale atunci cīnd spune: „Omul ce s-a cufundat cu sufletul sau īn cele trupesti, chiar cīnd nu va mai fi īn trup, nu va fi niciodata scapat de dorintele si de ispitele trupului”. […]
            Sfīntul Dimitrie de Rostov scrie ca povara si cruzimea muncii pentru pacatosi va sta īn aceea ca sufletele lor, īn mijlocul suferintelor, vor vedea pe aceia pe care i-au jignit, persecutat, muncit, ucis īn timpul vietii lor pamīntesti. Cain īl va vedea pe Abel, pe care l-a ucis; Irod īl va vedea pe Sfīntul Ioan Botezatorul; Nero, Diocletian, Maximian si alti tirani vor vedea multimea nenumarata a crestinilor pe care i-au martirizat; stapīnii - pe slugile lor; domnii - pe slugile lor pe care i-au muncit fara īndurare; judecatorii nedrepti vor vedea pe nevinovatii pe care i-au osīndit la moarte pe nedrept. Tiranii īi vor vedea pe aceia pe care i-au muncit fara de mila, pe care i-au dat la moarte, stralucind de slava lui Hristos si īncoronati cu cununa muceniciei; ei vor vedea si-i vor auzi strigīnd catre Dumnezeu: „Judeca, Doamne, pe cei care ne-au facut noua strīmbatate”. Atunci dreptii se vor ridica cu o mare īndrazneala īmpotriva acelora care i-au īmpovarat cu scīrbe. Fiecare drept va spune asupritorului sau: „Pentru ce m-ai persecutat, muncit si ucis fara īndurare?” Iar asupritorii nu vor gasi nimic pentru a raspunde dreptilor. La vederea lor, cei rai vor fi cuprinsi de o tulburare si de o grozava spaima; ei vor zice īntru sine, caindu-se si suspinīnd: „Acesta este pe care-l aveam altadata de batjocura si tinta ocarilor noastre. Nebunii de noi! Am socotit viata lui o nebunie si moartea lui o ticalosie. Si iata cum a fost socotit īntre fiii lui Dumnezeu si partea lui īntre sfinti!” (Īntelepciunea lui Solomon 5: 3-5).
            Asadar osīnditii gheenei, vazīnd pe fericitii din rai īn prima perioada, nu-i vad si pe cei ce sīnt īnchisi cu ei, dupa marturisirea Sfīntului Macarie Egipteanul, caci ei īsi īntorc spatele. Sfīntul Atanasie cel Mare, īn cuvīntul sau despre adormiti, spune de asemenea ca „pīna la Judecata de Apoi pacatosii ce sīnt īn gheena nu se vor cunoaste unul pe altul, cu toate ca sīnt īmpreuna”. Ei sīnt lipsiti chiar de aceasta mīngīiere. Munca din afara sta īn petrecerea laolalta cu suflete tot atīt de pacatoase si, mai ales, īmpreuna cu īngerii rai. Totusi, acestea nu sīnt cītusi de putin īnceputul muncii vesnice din perioada a doua. Acest īnceput al muncilor este atīt de grozav si de īnfricosator, īncīt acela care l-a īncercat n-ar putea sa rosteasca īn cuvinte suferintele pacatosilor din gheena din prima perioada, tot asa cum Apostolul Pavel nu a putut sa spuna locuitorilor pamīntului ceea ce vazuse el īn rai, unde fusese rapit. Lucrarea sufletelor pierdute din gheena are un caracter asemanator lucrarii īngerilor rai. Aceste suflete, fiind pe pamīnt cu totul lipsite de mila, pline de mīnie, de ura, de rea-vointa, de razbunare, locuiesc dincolo de mormīnt īn gheena, iar īnrīurirea lor asupra acelora care sīnt pe pamīnt este asemanatoare celei a diavolilor.
            Ca urmare a lepadarii de bunavoie de iubirea lui Dumnezeu, ele se īmpietresc din ce īn ce mai mult īn ura catre Dumnezeu si catre oameni. Desi ele īsi pastreaza darurile firesti – ratiunea si vointa libera - aceste daruri primesc o rea īntrebuintare. Scopul īntregii lucrari a ratiunii este raul, iar acela al vointei - īndeplinirea relelor intentii; prin urmare, ratiunea si vointa nu parasesc sufletele pacatosilor osīnditi la munca vesnica. Dorinta raului si a pierderii celor ce sīnt īnca pe pamīnt - iata scopul lucrarii sufletelor osīndite fata de cei vii. […] Fiecare persoana va trebui sa dea seama la judecata de toate dorintele, cugetarile, simtamintele si faptele vietii sale pamīntesti. Se īntelege ca dorintele, cugetarile si toate faptele care īn timpul vietii pamīntesti au fost sterse printr-o cainta sincera nu vor mai fi amintite. Lucrarea sufletului se arata īn lucrarea vazuta a omului, īn cuvintele si īn faptele sale, astfel ca acestea descopera īntotdeauna starea duhovniceasca, buna sau rea. Tot cuvīntul «desert », dupa spusele Mīntuitorului Īnsusi, adica tot cuvīntul care nu este potrivit cu viata crestina si care nu e vrednic de ea, va fi judecat la judecata de obste: «Va spun ca pentru orice cuvīnt desert pe care-l vor rosti oamenii vor da socoteala īn ziua judecatii » (Matei 12: 36).
            Deci cuvintele sīnt dezvaluirea cugetarilor, si īndeobste, a starii launtrice, duhovnicesti; din cuvinte se cunoaste omul, dupa cum se cunoaste pomul din roade. Daca cuvintele omului sīnt adevarate, cinstite, curate, de folos, ele arata un om bun, care va fi rasplatit īn ziua judecatii. Daca, din contra, cuvintele sīnt mincinoase, necuviincioase, ele arata inima rea a omului si el va fi osīndit la ziua judecatii. Rasplata si osīnda la judecata atīrna de credinta si faptele omului, īn timp ce cuvintele nu sīnt decīt dezvaluirea starii launtrice, duhovnicesti a sufletului. Prin cuvīntul «desert » se īntelege un cuvīnt ce cuprinde minciuna, cleveteala, care stīrneste rīsul necuviincios, rusinos, ce nu are nici un fel de legatura cu lucrurile serioase. […]
            Īnfatisīnd starea sufletelor osīndite din perioada a doua (adica dupa Judecata de Apoi) Sfīntul Ioan Hrisostom spune: „Cīnd vom sosi acolo, oricare ar fi cainta noastra, nu ne va ajuta cu nimic; cu toata scrīsnirea dintilor, cu toate gemetele noastre, cu toate rugaciunile noastre, nimeni nu va arunca cu vīrful degetului sau nici macar o picatura de apa asupra noastra īn mijlocul flacarilor; din contra, ca bogatul vom auzi: «Prapastie mare este īntre noi si voi ». Vom scrīsni dintii īn mijlocul unor grozave chinuri, dar nimeni nu va veni īn ajutorul nostru. Vom reīnnoi gemetele noastre cīnd flacara ne va chinui de aproape; dar nu vom vedea pe nimeni īn afara de vecinii nostri de munci, nimic decīt un gol nesfīrsit. Ce vom spune de groaza pe care o va pricinui īntunericul asupra sufletelor noastre?” Care va fi, spune un alt parinte, starea trupului īn mijlocul acestor munci insuportabile si fara sfīrsit? Acolo este focul nestins, viermele neadormit, grozava si īntunecata prapastie a iadului, suspinurile amare, strigatele peste fire, plīnsul si scrīsnirea dintilor, locul unde nu este sfīrsit al suferintelor. Nici un mijloc de a scapa din toate acestea dupa moarte! Nici un mijloc, nici o putinta de a scapa de amaraciunea acestor munci („Teologia dogmatica ortodoxa” a lui Macarie, Arhiepiscop de Harkov, tom II, p. 659). […]
            Munca viermelui neadormit si a focului ce nu se stinge a fost īn parte īnfatisata de Sfīntul Vasile cel Mare: „Cīnd te simti atras spre un pacat oarecare, īnfatiseaza-ti ochitor tai duhovnicesti grozava judecata a lui Hristos pe care nimeni nu o poate īndura si pe care o conduce Judecatorul, sezīnd pe scaunul Sau īnalt, īn timp ce toate fapturile vor astepta cu frica si cutremur slavita si luminoasa Sa venire. Toti se vor īnfatisa īnaintea Lui spre a fi judecati dupa faptele pe care le-au facut īn viata lor. Cei ce nu au facut decīt rau īn viata lor vor fi īnconjurati de īngeri grozavi si īnfricosati care vor privi focul pregatit pentru ei. Īnchipuieste-ti apoi o prapastie fara fund, o īntunecime adīnca si un foc īntunecos care arde, dar nu lumineaza. Īnchipuieste-ti viermi nenumarati si veninosi care sfīsie neīncetat si niciodata nu se satura, ci pricinuiesc prin muscaturile lor suferinte de neīndurat. Īnchipuieste-ti, īn sfīrsit, acea pedeapsa unica: necinstea si rusinea vesnica, si teme-te de toate acestea!” […]
            Sfīntul Efrem Sirul spune: „Sīnt feluri deosebite de munci, dupa cum ne arata Evanghelia. Este īntunericul cel mai din afara, ceea ce ne face sa credem ca exista un īntuneric si mai adīnc. Este gheena de foc, alt loc de munca, scrīsnirea dintilor, rīul de foc, tartarul, focul nestins, iadul si pierzarea, partile cele mai de jos ale pamīntului si alte diferite locuri de chin: iadul unde locuiesc pacatosii si fundul iadului, care este locul celor mai grozave munci. Iata muncile la care sīnt osīnditi pacatosii, fiecare pe masura greutatii pacatelor sale, dupa cum este scris: «se va bate mult » si «se va bate putin ». Pe aceasta lume sīnt pedepse diferite; la fel va fi si īn veacul urmator. Incestuosul, curvarul, tīlharul ori betivul nu sufera aceleasi munci.
            Sfīntul Ioan Hrisostom ne spune: „Cel ce va fi primit mai multa īnvatatura va fi osīndit la o pedeapsa mai aspra pentru pacatul sau. Cu cīt stim mai mult, cu atīt vom fi mai aspru pedepsiti pentru abaterile noastre. De esti bogat, se vor cere de la tine mai multe jertfe decīt daca esti sarac; de esti īnvrednicit cu autoritate, fa dovada unor merite mai deosebite. Astfel, īn toate tu sa dai seama dupa masura mijloacelor tale. Cel ce trece īn cealalta lume deopotriva cu fapte bune si rele primeste oarecare alinare si īn pedepsele si īn muncile ce sīnt date acolo; din contra, cel ce nu ajunge acolo decīt cu fapte rele, aceluia nu putem sa-i īnfatisam masura suferintelor sale, caci el e aruncat īn munca vesnica”. Tot astfel īnvata Sfīntul Ciprian, Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin si īnca altii. Nu numai ca pedeapsa este potrivita diferitelor trepte ale pacatului pamīntesc, dar si fiecare pacatos īn parte este pedepsit īn chip diferit, astfel īncīt pentru acelasi pacat se vor primi pedepse osebite. Vedem aceasta īn cuvintele «mai usor », īntrebuintate de Mīntuitorul de doua ori (Matei 10: 15; 11: 22). […]
            Sfīntul Ioan Hrisostom spune: „Sa zicem ca tu ai sa traiesti un mare numar de ani fara a īncerca nici o schimbare. Ce este aceasta, daca o vom asemui cu veacurile fara de sfīrsit si cu acele aspre si chinuitoare munci? Īn lumea aceasta fericirea si nenorocirea iau sfīrsit, si aceasta foarte repede; īnsa acolo, fericirea si nenorocirea se vor prelungi īn vecie si vor fi atīt de diferite de ceea ce sīnt īn lumea aceasta, ca nici nu se poate spune... De va īntreba cineva cum va putea suferi sufletul atītea munci, osīndit fiind īn vesnicie, noi īi vom spune sa cugete la ceea ce se petrece adesea pe aceasta lume. Cīti oameni nu īndura boli īndelungate si dureroase? Si, cīnd mor, aceasta nu se īntīmpla nu pentru ca sufletul s-a cheltuit si s-a sfīrsit, ci pentru ca trupul s-a istovit īn suferinta sa; asa ca, daca acesta ar mai fi rabdat, sufletul n-ar fi īncetat sa sufere. Cīnd sufletul va primi un trup nestricacios, nimic nu va īmpiedica muncile de a se lungi la nesfīrsit... Sa nu fim ispititi a crede ca covīrsirea muncilor slabeste sufletul nostru, caci atunci trupul nu va mai cunoaste acea slabiciune. El va suferi vesnic īmpreuna cu sufletul si nu va mai cunoaste moarte.”( Este bine sa cititi īn acest sens si cartea Ieromonah Serafim Rose „Sufletul dupa moarte”)

Parintele Mitrofan, Viata raposatilor nostri si viata noastra dupa moarte, ed. Anastasia, Bucuresti, 1993
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim