Sfanta Treime, manastirea Sucevita

Precizare: acest site reproduce, cu permisiunea autorului, cartea "Cum sa ne mantuim" aparuta in doua editii, prima editie la editura Scara, Bucuresti, iar a doua la editura Credinta Stramoseasca, Iasi. Este posibil ca pe acest site, cu timpul, sa public si alte articole semnate de acelasi autor, sau altele care consider ca se incadreaza pe profilul acestui site. Toate articolele vor avea la sfarsit trimiterea catre sursa unde au aparut.

Avva Dorotei
Sfantul Efrem Sirul
Sfantui Ioan Casian
Sfantul Ioan Gura de Aur
Sfantul Teodor Studitul
Sfantul Simeon Noul Teolog
Sfantul Nicodim Aghioritul
Sfantul Teofan Zavoratul
Sfantul Ignatie Briancianinov
Sfantul Siluan Athonitul
Sfantul Dimitrie al Rostovului
Diverse articole
web links



           

SFANTUL IOAN GURA DE AUR
DESPRE CRESTEREA COPIILOR (PE LARG)

~ 01 ~ + ~ 02 ~


46. Desi înaltele idei cuprinse în aceasta istorisire depasesc puterea de întelegere a copilului, totusi, cu oarecare îngaduinta, pot fi vadite si în mintea frageda a copilului, daca vom sti cum sa exploatam tâlcul. Deci îi vom grai asa:
            „Acest frate a plecat si a ajuns într-un loc unde nu avea cu el nici un om, nici servitor, nici îngrijitor, nici pedagog si nici pe altcineva. Când a ajuns în acel loc, s-a rugat si a zis: „Doamne, da-mi pâine si îmbracaminte si mântuieste-ma!” Dupa ce a rostit aceste cuvinte, de suparare a adormit. Si a vazut în vis o scara întinsa de la pamânt pâna la cer; îngerii lui Dumnezeu se suiau si se coborau pe ea; Însusi Dumnezeu statea în vârful ei. Si a grait catre Dumnezeu: „Binecuvinteaza-ma!” Si l-a binecuvântat si i-a pus numele Israel”.

47. La timp potrivit mi-a venit în minte o alta idee, prilejuita de schimbarea numelui lui Iacov în Israel. Care este aceasta? Putem sadi râvna pentru virtute în copii chiar prin numele ce-l poarta. Nimeni sa nu se grabeasca sa dea copiilor numele stramosilor: al tatalui, al mamei, al bunicului, al strabunicului, ci sa le dea lor numele dreptilor, al mucenicilor, al episcopilor, al Apostolilor. Sa fie pentru copii si numele ce-l poarta imbold spre cele bune. Unul sa se numeasca Petru, altul Ioan, iar altul - alt nume al unuia dintre sfinti.

48. Sa nu-mi introduci obiceiuri pagânesti! E mai mare rusinea si batjocura când într-o casa de crestini se practica obiceiuri pagâne, cum este obiceiul cu aprinsul lumânarilor, când toti asteapta sa vada care lumânare se stinge si se topeste mai întâi, si alte obiceiuri asemenea acestora, care aduc celor ce le practica nu putina paguba sufleteasca. Sa nu va închipuiti ca asemenea obiceiuri sunt mici si fara nici o importanta.

49. Asadar va rog sa dati copiilor vostri nume purtate de drepti. Poate ca în vechime avea un sens obiceiul de a se da copiilor numele stramosilor; era o mângâiere în fata mortii: se parea ca cel plecat traieste prin cel care a primit numele lui. Acum acest sens nu mai are valoare. Vedem ca cei drepti n-au procedat asa când au pus nume copiilor lor. Caci Avraam a nascut pe Isaac, iar Iacov, Moise n-au fost numiti cu numele stramosilor lor si nu vom gasi nici un drept care sa fie numit asa. Ce îndemn si exemplu de virtute cuprinde numele! Nu vom gasi alta pricina a schimbarii numelui în Sfânta Scriptura decât ca numele este un indiciu de virtute. Iata ce se spune în Sfânta Scriptura: «Tu te vei numi Chifa, care se talmaceste Petru» (In 1: 42 ). Pentru ce? Pentru ca ai marturisit. Tu te vei numi Avraam (Fac. 17: 5 ). Pentru ce? Pentru ca vei fi tatal multor neamuri. Iacov a fost numit Israel ( Fac. 32: 28) pentru ca a vazut pe Dumnezeu. Întemeiati pe aceste exemple, sa începem educatia copiilor.

50. Sa intre, asadar, în casa numele sfintilor prin numele ce se dau copiilor. Prin asta se educa nu numai copilul, ci si tatal când vede ca este tatal lui Ioan, al lui Ilie sau al lui Iacov. Daca vom da cu evlavie copiilor nostri nume în cinstea dreptilor ce au plecat dintre noi, vom avea mai multa înrudire cu dreptii decât cu stramosii si acest lucru ne va folosi mult atât noua, cât si copiilor. Sa nu socotesti ca lucrul este de putina importanta pentru ca este mic; dimpotriva, este temeiul unui mare folos.

51. Dar, dupa ce am spus acestea, sa ne întoarcem iarasi sa continuam povestirea:
            „Iacov a vazut o scara sprijinita si a cerut sa fie binecuvântat. Dumnezeu l-a binecuvântat. Apoi a plecat Iacov la rudele sale si acolo pastea oile”.
            Povesteste-i apoi despre casatoria lui si despre întoarcerea lui acasa. Si din acestea poti scoate multe învataturi. Caci iata câte lucruri va învata: va fi învatat sa nadajduiasca în Dumnezeu, daca este de neam nobil, va fi învatat sa nu dispretuiasca pe nimeni, sa nu se rusineze de cele de jos si fara de valoare, sa suporte cu barbatie nenorocirile si multe altele.

52. Dupa ce copilul a crescut mai mare, spune-i si întâmplari care sa-i sadeasca în suflet mai multa frica de Dumnezeu. Când mintea lui e înca frageda nu-i pune lui astfel de poveri, ca sa nu se sperie. Dar când este de cincisprezece ani si chiar mai mult, sa auda relatari despre gheena. Dar, mai bine, când este de zece, opt ani si mai putin chiar, sa auda în toata amanuntimea istoria potopului, a Sodomei, istorisirile despre cele petrecute în Egipt, toate câte sunt pline cu pedepse trimise de Dumnezeu pentru oameni. Când creste mai mare, sa auda istorisiri din Noul Testament, din timpul harului, istorisiri despre gheena. Îngradeste-i auzul cu aceste relatari si cu altele nenumarate pe care le ai din propria ta experienta.

53. Sa nu-i îngaduim, sa nu mai lasam sa se apropie de el un om care i-ar povesti lucruri nepotrivite. Am spus lucrul acesta si mai sus. Daca vei vedea pe un servitor ca spune copilului cuvinte de rusine, pedepseste-l îndata si fii judecator aspru si fara mila al celor gresite. Daca vei vedea ca o fata se apropie de el, pazeste-l; dar mai bine este sa nu se apropie de copil nici o fata, ca sa nu se aprinda în el focul, afara de o femeie batrâna, care nu poate cu nimic sa atraga pe tânar. Pazeste-l de o fata tânara mai mult ca de foc. Copilul nu va rosti nici un cuvânt nepotrivit daca nu va auzi cuvinte nepotrivite si daca va fi hranit cu cuvinte cuviincioase.

54. Haide sa mergem si la alta poarta, la miros. Si prin aceasta poarta se introduce în suflet vatamare daca nu este bine astupata, spre exemplu: parfumurile si mirosurile placute. Nimic nu nimiceste atât vigoarea sufletului, nimic nu-l moleseste atât cât mirosirea parfumurilor placute. Dar mi-ar obiecta cineva:
            - Ce vrei sa spui? Trebuie sa-mi faca placere murdaria?
            - Nu spun asta, dar sa nu fie nici una, nici alta. Nici un copil sa nu se parfumeze. Îndata ce creierul a primit mirosul, a molesit tot trupul. Prin parfum se aprind placerile si se da nastere pacatului. Prin urmare, astupa si aceasta poarta! Rostul mirosului este de a respira aerul, nu de a primi mirosurile placute. Poate ca unii vor râde ca ne ocupam de lucruri mici când vorbim despre un astfel de mod de purtare. Nu este vorba de lucruri mici, ci de fiintarea, de educatia si formarea întregii lumi, daca se aplica aceste reguli spuse de mine.

55. Mai este si o alta poarta, mai frumoasa decât celelalte, dar greu de pazit, poarta ochilor. Pentru aceasta, ea este asezata sus si este plina de frumuseti. Are multe portite de aparare. Ochiul nu slujeste numai la vazut, ci se oglindesc în el toate cele înconjuratoare, când este complet deschis.

56. Ochiului trebuie sa-i dam legi aspre. Mai întâi aceasta lege: Sa nu duci niciodata copilul la teatru, ca sa nu se pângareasca în întregime prin cele ce aude si vede. În piete, mai cu seama când trece prin înghesuiala de lume, pedagogul sa tina seama de aceasta lege si sa vorbeasca cu el în asa chip, încât sa nu se pângareasca ochii copilului.

57. Sunt multe mijloace prin care poti face pe copil sa nu-si închipuie ca merita sa fie vazut si admirat: dezbraca-l de prea multa podoaba; tunde-i parul de pe cap, asa cum se cade sa fie un copil. Daca se supara copilul ca este lipsit de podoabe, învata-l în primul rând ca el este cea mai mare podoaba.

58. Astfel, pentru a face pe copil sa nu se uite cu placere la lucrurile care i-ar vatama sufletul, serveste-te de povestirile acelea, destul de bune pentru a-l feri, în care se vorbeste despre pacatele savârsite de fiii lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor (Fac. 6: 4; Mt. 24: 37-39; Lc. 17: 27 ), despre cele întâmplate sodomitilor (Fac. 19: 1-28 ), despre gheena si înca multe altele.

59. În privinta educatiei ochilor, pedagogul si însotitorul copilului trebuie sa aiba multa grija. Arata-i alte frumuseti si întoarce-i privirile de la privelistile de rusine spre cer, soare, stele, florile pamântului, livezi, spre pozele frumoase din carti. Cu astfel de frumuseti sa-i încânti vederea. Si sunt înca alte multe lucruri frumoase care nu sunt vatamatoare.

60. Greu de pazit este aceasta poarta. Foc zace în launtrul ochilor; focul este legat de însasi natura ochilor si ai putea spune ca este chiar constrângator. Sa învete copilul cântece dumnezeiesti. Daca în launtrul sufletului sau nu se desteapta nici o pofta, apoi nu doreste sa vada nici în afara. Sa nu faca baie cu femeile (rau e obiceiul acesta), nici sa nu fie trimis unde sunt adunate mai multe femei la un loc.

61. Sa auda necontenit întreaga istorie a vietii lui Iosif. Sa afle învataturile despre Împaratia cerurilor si ce mare rasplata se da celor ce traiesc în castitate. Fagaduieste-i ca ai sa-i dai o mireasa frumoasa si ai sa-l faci mostenitorul averii tale. Ameninta-l în toate chipurile. Ameninta-l în toate chipurile daca vezi ca face altceva decât doresti si graieste-i asa:
            „Nu vom reusi, fiule, sa-ti gasim o sotie virtuoasa daca nu vei arata multa grija de tine, daca nu vei dori sa traiesti virtuos. Dar daca te vei sili sa traiesti asa, te voi însura curând”.

62. Daca va fi învatat copilul sa nu rosteasca mai ales cuvinte de rusine, atunci sa sadesti de sus, de la Dumnezeu, în sufletul lui evlavia. Vorbeste-i despre frumusetea sufletului. Fa sa se nasca în sufletul lui gânduri si sentimente curate fata de femei. Spune-i: Cel care se lasa dispretuit de o servitoare este el însusi un servitor. Spune-i ca tânarul trebuie sa aiba foarte multa grija de el însusi. Sa aiba grija mai mult de ochi decât de limba: cuvintele sunt auzite îndata de oameni, pe când privirile nu sunt observate de toti. Simtul vazului merge iute; poate ademeni, chiar între multi oameni, fara sa fie observat, cu aruncaturile ochilor orice fata ar vrea. Tânarul sa nu aiba legatura cu nici o femeie afara de mama lui. Nu-i da bani pe mâna. Sa nu se gaseasca ceva rusinos în preajma lui. Învata-l sa dispretuiasca distractiile si altele asemenea acestora.

63. Mai este înca o poarta, deosebita fata de cele de pâna acum si raspândita pe toata suprafata trupului. Se numeste pipaitul, simtul tactil. Aceasta poarta pare ca-i închisa, dar de o deschizi putin, trimite toate impresiile sale în launtrul sufletului. Sa nu obisnuim trupul copilului cu haine moi si nici sa nu-i îngaduim sa se apropie de alte trupuri. Sa cautam sa facem rezistent trupul copilului. Trebuie sa ne gândim ca noi crestem un atlet pentru Dumnezeu. Sa nu întrebuinteze, deci, nici asternut moale si nici haine moi. În acest chip sa dam legi simtului tactil.

64. Haide acum sa intram în launtrul orasului, sa-i prescriem legi si sa facem ordine, o data ce am rânduit bine portile. Mai întâi sa aflam cu precizie unde sunt casele si vistieriile locuitorilor orasului, unde locuiesc atât cetatenii seriosi, cât si cei usuratici.

65. Se spune ca mânia, partea irascibila a sufletului, îsi are locuinta în piept, în inima din piept, pofta îsi are locuinta în ficat, iar ratiunea, în creier. Fiecare dintre ele are virtuti si vicii. Virtutile partii irascibile ale sufletului sunt: rabdarea si blândetea, iar viciile sunt: artagul si încapatânarea. Virtutea poftei este castitatea, iar viciul: desfrânarea. Virtutea ratiunii este întelepciunea, iar viciul: prostia.
            Sa ne îngrijim, deci, ca în inima, în ficatul si în creierul copilului sa ia nastere numai virtutile, iar virtutile la rândul lor sa dea nastere unor cetateni virtuosi, nu viciosi. Într-adevar, aceste puteri ale sufletului: partea irascibila, pofta si ratiunea sunt ca niste mame care dau nastere gândurilor.

66. Sa revenim la mânie, partea irascibila a sufletului, tiranul sufletului. Nici nu trebuie sa taiem complet din tânar mânia, dar nici nu trebuie sa-i îngaduim sa o foloseasca totdeauna. Din prima vârsta sa învatam pe copii sa rabde chiar când ei însisi sunt nedreptatiti; iar daca ar vedea pe cineva ca este nedreptatit, sa paseasca curajos si sa ia apararea celui napastuit, cu masura cuvenita.

67. Cum vom putea sadi în sufletul copilului aceste legi? Prin exercitii în raporturile lui cu servitorii: daca rabda când nu li se da atentie, daca îsi stapânesc mânia si nu se supara când nu le sunt îndeplinite dorintele si cererile si daca îsi recunosc greselile savârsite fata de alti oameni. În toate aceste exercitii tatal este stapân: sa fie aspru si amenintator când sunt calcate legile, dar dulce si prietenos când legile sunt îndeplinite, daruind copilului multe rasplati. Tot astfel guverneaza si Dumnezeu lumea: prin frica de iad si prin fagaduinta Împaratiei. Asa sa ne purtam si noi cu fiii nostri.

68. Sa fie multi care sa-l faca pe copil sa se mânie, cu scopul de a-l pregati si a-l obisnui sa rabde când este mâniat de cei din jurul lui. Si dupa cum atletii, înainte de începerea luptelor, fac exercitii cu prietenii lor pe locurile de antrenament, pentru a fi nebiruiti de rivalii lor, tot asa si copilul sa fie instruit în casa; iar cel care sa-l puna la încercare sa fie tatal, sau, mai mult decât toti, fratele lui. Dar toti cei din casa sa se sileasca sa faca pe copil sa iasa biruitor, fie razbunându-se pe el, fie împotrivindu-i-se spre a dobândi taria caracterului. Si servitorii sa-l mânie adeseori pe drept sau pe nedrept, pentru a-l deprinde prin orice mijloc sa-si stapâneasca mânia. Daca tatal sau îl face sa se mânie nu e mare lucru, caci numele de tata pune stapânire mai dinainte pe sufletul copilului si nu-l lasa sa se revolte. Dar daca fac acest lucru copiii de aceeasi vârsta cu el, robi si liberi, prin ei se va deprinde sa fie blând.

69. Mai este si un alt mijloc. Care-i acela? Când se mânie, adu-i aminte de scene si învataminte din propria sa viata. Când se supara pe un servitor care i-a gresit cu ceva, întreaba-l daca el n-a gresit cu nimic si ce-ar simti el însusi daca ar fi în locul servitorului. Daca-l vezi ca bate un servitor, pedepseste-l. Daca-l insulta si-l înjura, pedepseste-l din nou. Copilul nu trebuie sa fie nici bleg, nici salbatic, ci sa fie si puternic si blând. De multe ori are nevoie sa fie ajutat de mânie, atunci când el însusi are sa aiba copii sau are sa fie stapân peste servitori. În toate privintele mânia este folositoare, dar numai atunci nu-i folositoare când cautam sa ne razbunam. Pentru aceea si Pavel nu a facut uz niciodata de mânie în folosul lui propriu, ci numai când a fost vorba de cei nedreptatiti. Moise, apoi, când a vazut ca un frate este nedreptatit, s-a mâniat (Ies. 2: 11-12; 16-17 ), el care era cu totul generos si cel mai blând dintre toti oamenii (Num. 12: 3 ). Când a fost insultat, nu s-a razbunat, ci a fugit (Ies. 2: 15 ). Sa auda copilul aceste povestiri. Când ne ocupam cu împodobitul portilor, era nevoie de povestiri mai simple, dar când am intrat în launtrul orasului, ca sa-i formam pe cetateni, este timpul sa întrebuintam aceste povestiri mai adânci. Prin urmare, o lege de netrecut sa fie pentru copil: sa nu se razbune niciodata când este insultat el sau când sufera vreo nedreptate sau ceva rau; dar niciodata sa nu treaca cu vederea pe altul care sufera pe nedrept.

70. Daca tatal învata aceste lucruri pe copiii lui si-i creste asa, atunci si el va fi cu mult mai bun. Si va cauta sa fie cu mult mai bun daca nu pentru alt motiv, cel putin din obligatia de a nu-si prejudicia învatatura prin exemplul sau.
            Sa fie învatat copilul sa rabde dispretul si lipsa de consideratie. Sa nu ceara de la servitori sa-i faca servicii pentru simplul fapt ca este fiul stapânului. Sa se serveasca singur. În acelea numai sa fie slujit de servitori în care nu poate sa se serveasca singur, spre exemplu a face de mancare, îndatorire ce nu-i de caderea unui om liber. Într-adevar, copilul nu trebuie sa neglijeze treburile ce sunt de caderea omului liber, iar în schimb sa se ocupe cu lucrurile ce trebuie facute de sclavi. Când trebuie spalat pe picioare, sa nu-l spele servitorul, ci sa se spele copilul însusi. Daca se poarta asa, el ajunge iubit si respectat de servitori. Sa nu-l îmbrace nimeni cu hainele si nici sa nu astepte în baie ca sa fie servit de cineva, ci el însusi sa le faca pe toate. Daca va face asa, va ajunge sanatos, lipsit de mândrie si placut celorlalti oameni.

71. Învata-l pe copil ca toti oamenii sunt egali prin fire; spune-i ce este un rob si ce este un om liber.
            Vorbeste-i asa: „În vechime, fiule, pe vremea stramosilor nostri, nu erau robi. Pacatul a adus pe pamânt robia. Odinioara, la început, un fiu a insultat pe tatal sau si a fost pedepsit ca sa fie rob fratilor sai (Fac. 9: 20-25 ).             „Baga de seama, deci, sa nu fii rob robilor. Daca te vei mânia si te vei supara ca robii si vei face aceleasi fapte ca si ei, atunci nu esti întru nimic mai presus de ei în ceea ce priveste virtutea si nici nu vei mai avea vrednicia de om liber. Sârguieste-te, dar, sa fii stapânul lor; si sa fii stapân nu prin faptul ca esti stapân, ci prin felul tau de a te purta; sa fii stapânul pornirilor tale, ca nu cumva sa fii gasit rob al lor, desi esti liber. Oare nu vezi câti parinti au dezmostenit pe copiii lor si i-au facut mostenitori în locul lor pe sclavi? Ai grija, deci, sa nu se întâmple asa ceva. Din partea mea nici n-o vreau, nici n-o doresc; tu esti stapân si pe una, si pe alta”.

72. Potoleste-i în acest chip mânia. Porunceste-i sa se poarte cu slugile cum se poarta cu fratii. Învata-l ca toti oamenii sunt egali prin fire, spunându-i cuvintele lui Iov: «Daca as fi nesocotit dreptul slugii sau al slujnicei mele în socotelile lor cu mine, ce voi face când ma va cerceta Domnul? Daca ma va întreba, ce-I voi raspunde? Oare n-au fost si ei facuti în pântece cum am fost facut si eu? Cu totii am fost facuti în acelasi pântece» (Iov 31: 13-15 ). Si iarasi: «Oamenii care tineau de casa mea ziceau: Unde s-ar gasi vreunul care sa nu se fi saturat la masa lui?» (Iov 31: 31 ).

73. Crezi, oare, ca fara rost a poruncit Pavel ca aceluia care nu se pricepe sa-si chiverniseasca propria sa casa sa nu i se încredinteze nici conducerea Bisericii (1 Tim. 3: 4-5 )?
            Spune, deci, copilului: „Daca vei vedea ca un servitor ti-a pierdut creionul sau ti-a stricat pana de scris, nu te mânia, nici nu insulta si nici nu înjura; dimpotriva, fii iertator, potoleste-te repede. Daca te vei învata sa suporti fara suparari pagube mici, vei suporta si pe cele mari, când ai sa pierzi cureaua de la tablita sau lantisorul de arama”.
            Copiii sunt tare suparaciosi când pierd astfel de maruntisuri si si-ar da mai degraba viata decât sa lase nepedepsite asemenea pierderi. Atunci este timpul sa înmoi asprimea mâniei lui. Fii încredintat ca daca va fi linistit si blând fata de aceste pagube, când va fi barbat va suporta cu usurinta orice paguba. Daca va avea copilul placuta lucrata frumos din lemn foarte curata si fara nici o pata, iar lânga ea lantisoare de arama si creioane stralucitoare ca si argintul si alte obiecte de acestea copilaresti si daca le va pierde sau le va strica servitorul care-l însoteste, iar copilul nu se va supara, nici nu se va mânia, a dat dovada de cea mai mare întelepciune. Sa nu-i cumperi îndata lucrurile pierdute sau stricate, ca nu cumva sa se stinga dorinta prin înlocuirea obiectelor. Dimpotriva, atunci sa-i înlocuiesti ceea ce l-a suparat, când vei vedea ca nu le mai doreste si nici nu mai sufera din pricina lor.

74. Nu este vorba aici de lucruri mici, ci sunt lucruri care tin de orânduirea întregii lumi. Învata-l sa dea precadere fratelui mai mic, daca are; de nu are frate, servitorului. Si acesta este un semn de cea mai mare întelegere.

75. Înmuiati prin aceste mijloace mânia copilului, ca sa dea nastere la gânduri potolite si blânde. Daca nu simte dezgust de nimeni, daca suporta paguba, daca n-are nevoie sa fie servit, daca nu se revolta când altul este cinstit si pretuit, cum poate sa se mai mânie?

76. Este timpul sa ne ocupam de pofta. Aici si castitatea, si vatamarea sunt duble. Poti sa te strici pe tine sau pe altii; poti sa fii tu însuti cast sau sa faci ca altii sa fie casti. Sunt de parere ca trebuie ca nici copilul sa nu fie corupt de altii, dar nici el sa nu corupa fetele. Doctorii spun ca la cincisprezece ani copiii sunt asaltati puternic de pofta. Cum vom înlantui aceasta fiara? Ce vom face? Ce frâu sa-i punem? Nu cunosc altul decât cel al gheenei.
77. Mai întâi sa-l îndepartam pe copil de vederea si auzirea a ceva rusinos. Niciodata un copil sa nu se duca la teatru. Daca cere sa se duca la teatru, atunci sa gasim copii de vârsta lui care nu se duc la teatru ca, prin puterea exemplului, sa-l îndepartam de teatru. Nimic nu produce rezultate atât de importante ca emulatia. S-o aplicam în toate încercarile noastre, daca este ambitios copilul. Emulatia are mai multa putere decât frica, decât fagaduinta si decât orice altceva.
78. Sa-i procuram apoi alte distractii nevatamatoare. Sa-l ducem sa viziteze pe oamenii sfinti, pe monahi, sa-i dam putinta sa se odihneasca, sa-l cinstim cu felurite daruri, pentru ca sufletul sa poata suporta lipsa spectacolelor obscene din teatre. În locul acelor spectacole, da-i sa citeasca povestiri placute, arata-i livezi, câmpii si cladiri frumoase. Dupa ce i-ai dovedit frumusetea acestora, spune-i:
            „O, fiule, spectacolele acelea de teatru nu sunt pentru oamenii liberi, sa vada femei goale si sa auda cuvinte de rusine. Fagaduieste-mi ca n-ai sa asculti niciodata vreun cuvânt urât si nici n-ai sa vezi ceva ce nu se cade. Daca-mi faci aceasta fagaduinta, du-te la teatru. Totusi, îti spun, nu-i cu putinta sa nu auzi acolo ceva de rusine. Cele ce se petrec la teatru nu sunt vrednice de privit”.
            Spunând aceste cuvinte, sa-l sarutam, sa-l luam în brate, sa-l strângem la piept ca sa-i aratam dragostea noastra. Prin toate acestea îl înmuiem.

79. Ce alte mijloace sa mai întrebuintam? Dupa cum am spus mai sus, sa nu se apropie de nici o fata si nici sa-l serveasca vreo fata, ci o servitoare înaintata în vârsta, o femeie batrâna. Vorbeste-i de Împaratia cerurilor. Da-i exemple de oameni, atât dintre pagâni, cât si dintre crestini, care au stralucit prin castitate. Umple-i necontenit urechile cu astfel de exemple. Iar daca avem si servitori care traiesc în castitate, sa-i dam si pe ei de exemplu. Pentru ca-i rusinos ca un servitor sa fie cast, iar fiul stapânului nu.
            Mai avem înca un leac. Care? Sa-l deprindem sa posteasca; daca nu totdeauna, cel putin de doua ori pe saptamâna: miercurea si vinerea. Sa se duca la biserica. Iar seara, când iese lumea de la teatru, tatal sa-si ia copilul de mâna si sa-i arate pe cei ce ies din teatru; sa deplânga pe batrânii ce vin la teatru, ca sunt mai lipsiti de întelepciune decât tinerii si sa aduca mustrare si tinerilor ca s-au dus acolo ca sa se aprinda. Si sa întrebe pe copil: „Ce-au câstigat toti acestia? Nimic altceva decât rusine, insulta si dispret”. Nu este putin lucru pentru pastrarea castitatii copilului îndepartarea lui de la auzirea si vederea acestor spectacole rusinoase.

80. Mai este înca si alt mijloc de a pastra cast pe copil. Sa fie învatat sa se roage cu multa râvna si umilinta. Copilul va primi aceste povete pentru ca prin firea sa el este patrunzator si are sufletul treaz. În istoria Vechiului Testament gasim multe exemple de genul acesta, spre exemplu: Daniel, Iosif. Sa nu-mi spui ca Iosif avea saptesprezece ani când se ruga (Fac. 37: 2 ), ci gândeste-te ca mult mai înainte si mai mult decât fratii sai a cucerit inima tatalui prin cuviosia sa (Fac. 37: 3 ). Iacov nu era fratele cel mai tânar (Fac. 38: 11-22)? Dar Ieremia (Ier. 1: 6-7)? Dar Daniel, nu era de doisprezece ani (Dan. 1: 4-17 )? Dar Solomon, nu era si el de doisprezece ani când a îndreptat spre Dumnezeu acea minunata rugaciune (III Regi 3: 6-7 )? Dar Samuel nu l-a învatat când era tânar pe propriul lui dascal (I Regi 3: 1-20 )? Prin urmare, sa nu deznadajduim. Daca are cineva un suflet lipsit de maturitate, nu accepta rugaciunea; vârsta copilariei, însa, o primeste pe aceasta. Sa fie învatat deci copilul sa se roage cu multa umilinta si sa ia parte la privegherile de noapte atât cât poate. În general, îndemnam sa se formeze în copil caracterul unui barbat sfânt. Într-adevar, cel care nu se jura, cel care nu se sileste sa ocarasca atunci când este ocarât, cel care nu insulta, care nu dusmaneste, cel care posteste si se roaga, cel care are atâtea calitati, acela are destule ajutoare pentru a pazi fecioria.

81. Când vine timpul sa intre în viata, însoara-l numaidecât. Nu astepta sa faca armata sau sa capete vreo slujba. Nu amâna casatoria lui pâna atunci. Ci mai întâi educa-i sufletul si dupa aceea îngrijeste-te de maririle lumesti. Crezi ca e de putin folos casatoriei ca sa se însoare neprihanit cu o fecioara? Este de mare folos nu numai pentru castitatea tânarului, dar si pentru castitatea sotiei. Nu va fi, oare, atunci mai ales dragostea lor mai curata? Dar ceea ce este mai mult este faptul ca Dumnezeu va fi cu mai multa îndurare fata de aceasta casatorie si o va umple de nenumarate binecuvântari, când sotii vor trai asa cum El a poruncit. Dumnezeu va face ca barbatul sa aiba necontenit în inima sa dragoste de sotia lui si sa fie atât de stapânit de aceasta dragoste, încât sa nu se mai uite la alta femeie.

82. Când îi vei lauda copilului tau pe fata pentru frumusetea ei, pentru modestia si pentru virtutea ei sau pentru alte calitati ale ei, adauga si aceste cuvinte:
            „Nu va vrea sa se casatoreasca cu tine când va afla ca duci o viata stricata, când va afla ca esti un trândav”.
            Când tânarul va auzi aceste cuvinte, îsi va da toata silinta sa se îndrepte, ca si cum l-ar ameninta cea mai mare primejdie. Caci daca dragostea a silit pe acel sfânt logodnic, pe Iacov, chiar fiind insultat, sa slujeasca sapte ani, mai exact paisprezece ani (Fac. 29: 18-30 ), cu atât mai mult noi.
            Spune-i tânarului:
            „Toti cei ai logodnicii tale: tatal, mama, slugile, vecinii, prietenii îti observa purtarea si toti i-o aduc la cunostinta logodnicei tale”.
            Leaga-l cu lantul acesta, lant care-l face sa fie cast. Daca nu e cu putinta ca de la început sa aiba sotie, totusi, de la început sa aiba logodnica, spre a-l ambitiona sa fie bun si cinstit. Acesta este un mijloc destul de puternic spre a-l îndeparta de orice viciu.

83. Este si un alt mijloc de a pazi castitatea. Sa vada des pe înainte-statatorul Bisericii si sa auda din gura lui laude, iar tatal sa-si arate bucuria când fiul lui este laudat înaintea multor oameni. Fetele sa se rusineze si sa aiba respect fata de el când îl vad. Prin urmare, îi vor da lui mult ajutor pentru pastrarea castitatii: povestirile folositoare, frica si fagaduintele tatalui, iar, pe lânga acestea, rasplata ce o are de la Dumnezeu si marile bunatati de care se vor bucura cei ce au trait în castitate.

84. Vorbeste-i înca si despre bunul nume pe care poate sa-l aiba în armata si în societate. Mai presus de toate, vorbeste-i necontenit cu dispret de desfrânare si lauda mult castitatea. Toate acestea sunt îndestulatoare ca sa puna stapânire pe sufletul copilului. Cu astfel de învataturi sufletul lui va da nastere gândurilor curate.

85. Ne-a mai ramas înca ceva. Sa mergem la stapânul tuturor cetatenilor nostri, la cel care îi conduce pe toti. Care este acesta? Întelepciunea. Aici e nevoie de multa osteneala spre a-l face pe copil întelept si a alunga din sufletul lui orice necunostinta. Mai ales aceasta este partea cea mai însemnata si cea mai minunata a filosofiei, de a cunoaste dogmele despre Dumnezeu, despre toate bunurile ce sunt depozitate în acestea, despre gheena, despre Împaratia cerurilor. «Începutul întelepciunii este frica de Domnul» (Pilde l, 7 ).

86. Sa sadim, deci, în sufletul copilului aceasta întelepciune si sa i-o întarim ca sa cunoasca bine valoarea lucrurilor omenesti: ce este bogatia, slava, puterea, ca sa ajunga în stare sa le dispretuiasca si sa doreasca bunurile cele mai mari. Sa-i amintim mereu cuvintele acestea sfatuitoare: „Fiule, teme-te de Dumnezeu si de nimeni altul!”

87. Întemeiat pe aceste învataturi, copilul va ajunge un barbat întelept si plin de har. Nimic nu înnebuneste atât pe un om ca împatimirea dupa bogatie, marire si putere. Ca sa fii întelept, e de ajuns sa te temi de Dumnezeu si sa ai o judecata conforma cu adevarul asupra lucrurilor omenesti. Culmea întelepciunii consta în a nu fi încântat de lucruri copilaresti. Învata-ti copilul sa nu puna nici un pret pe bani, nici pe slava omeneasca, nici numai pe viata de aici. Daca va avea astfel de gânduri, va fi un întelept. Daca-l vom înzestra pe copil cu astfel de deprinderi, gândeste-te ce mare dar va fi el pentru mireasa lui.

88. Sa nu facem nunta fiului nostru cu lautari, cu chitare si cu dans, caci ar fi curata nebunie sa fie rusinat un astfel de mire cu astfel de lucruri. Dimpotriva, sa chemam la nunta pe Hristos. Mirele este vrednic de Hristos. Sa chemam pe ucenicii lui Hristos, pe preoti. Daca vom face asa, toate îi vor merge mirelui foarte bine. Va învata si el sa creasca pe copiii lui cum a fost crescut si el; aceia, la rândul lor, pe copiii lor, si astfel vor forma un lant de aur.

89. Sa facem asa, ca fiul nostru sa se ocupe si cu treburile obstesti ale statului, cele potrivite puterii lui si care nu implica pacate. Daca vrea sa se faca militar, daca vrea sa se faca avocat sau orice altceva, învata-l sa nu-si câstige existenta în chip rusinos.

90. Mama sa caute sa-si creasca fiica în acelasi chip, sa îndeparteze de fata ei luxul, podoaba si toate celelalte lucruri cu care se împodobesc femeile stricate. În afara de aceasta, sa stabilesti o lege generala ca sa îndepartezi, atât pe tânar, cât si pe fata, de lux si de betie. Si acest lucru este de mare ajutor pentru pazirea castitatii. Pe tineri îi ispiteste pofta trupeasca, iar pe fete, dragostea de podoabe si usuratatea. Sa cautam sa stârpim toate aceste porniri.
            Crescând astfel de atleti, vom putea sa placem lui Dumnezeu ca sa putem si noi, si copiii nostri, sa dobândim bunatatile fagaduite celor ce-L iubesc pe El, prin harul si prin iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, a Caruia, împreuna cu Tatal si cu Sfântul Duh este slava, puterea, cinstea, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Din Sfîntul Ioan Gura de Aur, Despre feciorie, apologia vietii monahale, despre cresterea copiilor, Editura Institutului Biblic, Bucuresti, 2001.
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim


~ WebMaster: Mihail Bacauanu | Site-uri: Eresul Catolic ~ Despre Masonerie ~ Despre Harry Potter | Blog: Sceptik ~