Se vede de aici ca cel ce paseste pe calea vietii crestine, fiind înca slabanog, bolnav, neorânduit, trebuie sa posede deja o mare forta si tarie. Altfel, va cadea sub povara suferintelor si a nevointelor, care i se pregatesc. Puterea care îl face rezistent si care îi face roditoare toate ostenelile este râvna, osârdia, sârguinta, grija de a-I bineplacea Domnului si de a-si mântui sufletul. Dupa cum cel ce cauta o comoara adevarata nu se uita la greutati, nu pierde vremea si nu se înfricoseaza de piedici, la fel si crestinul, când are râvna si dorinta de a cauta, va depasi toate greutatile si va parcurge nevatamat întregul drum. Cine cauta gaseste tot ce cauta; Domnul ne-a dat o fagaduinta deosebita: cauta si vei gasi. Cautarea este duhul vietii, prin stingerea ei, viata se stinge. Ea este focul adus de Mântuitor pe pamânt; este lumina si viata Lui. Vaporul se opreste când aburul este eliminat; la fel, cel ce-L urmeaza pe Hristos cade sau se rostogoleste înapoi când se raceste (cu duhul). Iata cu ce trebuie sa ne aprovizionam, pasind pe calea plinirii poruncilor si a curatirii de patimi! Altfel, nici nu putem sa începem aceasta lucrare într-un duh adevarat; si chiar de-ar începe-o careva, se va osteni fara rod, fara vlaga. Este o osteneala în zadar. Exista multi oameni trecuti prin nevointe si ispite, dar fara folos: roadele sunt ale duhului, iar duhul lui Dumnezeu sta în râvna.[…] De aceea, niciodata sa nu-ti spui: „Gata, m-am ostenit îndeajuns, pot sa ma odihnesc”. O astfel de înlesnire si vlaguire este primul dusman. Gândul, cu toate ca este mic si slab, este cel mai viclean tradator: el deschide portile vrajmasilor. Cine se împaca cu el, acela cade. El a fost observat de Sfintii Parinti si fiecarui începator i se repeta necontenit: vezi, sa nu spui: „gata, acum pot s-o las mai moale”, ci întreaba-te pentru ce esti aici sau de ce nu faci nimic. Sau, adresându-te Domnului, roaga-te sa te ajute ca sa pui început mântuirii si începe iarasi si iarasi! Începe din nou si osteneste, dar la înlesniri sau favoruri nici sa nu te gândesti, ci pastreaza-ti în inima ta gândul ca vei avea de dus greutatea si strâmtorarea pâna la moarte si ca nu te asteapta nici o usurare, ci numai greutati. Iata adevarata alcatuire a duhului râvnitor, care este neprimejdioasa, solida, neîngaduind nici o fisura: nici înfierbântare naravasa, nici încredere în sine, nici îngâmfare!

Sf Teofan Zavorâtul, Viata Launtrica, Editura: Sofia, Bucuresti, 2000
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim