Hristos, comoara launtrica, cere tacere si afectiune exclusiva

            […] Dar daca vei lasa o întristare care vine de undeva sa se plece înauntrul casei tale, de îndata bucuria va zbura de aici; iar daca intra mânia sau irascibilitatea de îndata Cel blând si linistit se va retrage; iar daca va intra ura si dezgustul împotriva cuiva, de îndata fuge Cel ce se numeste Iubire si este cu adevarat Iubire [I In 4, 8] enipostatica si prin firea proprie; iar daca lasi sa se apropie ura sau cearta, Cel bun si care nu tine minte raul, scârbindu-se de acesta, Se va face cu totul nevazut. Si daca stie ca rautatea sau viclenia împreuna cu curiozitatea umbla împrejurul casei si nu le alungi degraba cu mânie, ci te vede mai degraba purtându-te blând fata de vrajmasele lui, îngaduindu-le sa se apropie de El, Cel simplu si lipsit de rautate si de curiozitate, nici nu te va face sa cunosti retragerea Lui, ci te va parasi ca pe un nesimtitor. Iar daca tu, cel ce ai fost învrednicit sa întâlnesti un asemenea Stapân, care te-ai facut vazator al unei asemenea slave, care ai ajuns în posesia unei asemenea bogatii, adica a Împaratiei Cerurilor, care este Dumnezeu însusi, plecând de la cele spuse te vei pazi ca toate acestea sa nu intre în casa sufletului tau, ci vei face dinspre acestea o liniste totala împaratului, dar, întorcându-ti fata, adica mintea ta, în alta parte, vei vorbi sau convorbi cu un altul, întorcând adica spatele Dumnezeului Celui neapropiat, la Care ostirile ceresti privesc fara sa clipeasca cu frica si cutremur, oare nu pe buna dreptate te va parasi de îndata pe tine ca pe un dispretuitor si nevrednic? Dar poate ca vei spune ca este Iubitor de oameni. Si eu spun aceasta, dar [este asa] pentru cei ce simt iubirea Sa de oameni si-L cinstesc si-I multumesc cu vrednicie. Daca însa, socotind drept nimic iubirea si dulceata Lui, vei înclina spre iubirea altuia si îti vei lega întreaga pornire a sufletului de acesta si-ti vei gasi placerea într-un alt lucru, cum ar fi în mâncare sau bautura, în haine sau privelisti seducatoare, în aur sau argint, sau înauntrul sufletului tau se va întipari chipul vreunei alte pofte, oare Cel prin fire curat, neprihanit si imaculat, Care te-a facut si pe tine asa prin Duhul, va mai primi oare sa fie împreuna cu tine, care ai consimtit la asa ceva, si nu mai degraba te va parasi pe tine? Negresit ca lucrul este vadit oricui.

Sfântul Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice si etice (Scrieri 1), editura Deisis 2001, Sibiu.
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim