Ca e mai bine sa fii pastorit frumos decât sa pastoresti pe cei ce nu vor aceasta; fiindca nici un câstig nu va avea cel ce se sârguieste sa-i mântuiasca pe altii, dar s-a pierdut pe sine însusi prin conducerea altora

            […]Care lucru din doua e mai bun la Tine, care e bineplacut Tie, spune-mi, Iubitorule de oameni, Mântuitorule: a fi în griji pentru lucrurile manastirii si a purta de grija din plin de nevoile ei trupesti si a le apara pe toate în justitie cu dusmanie si lupta, sau a-mi pastra mintea si inima netulburate, a primi stralucirile harului Tau, a avea simtirile sufletului mereu sub fulgerarile lui, a vibra tainic la cuvintele dumnezeiesti, a le învata cu blândete pe acestea altora si a le învata si eu însumi, caci acela care vorbeste spune cele vorbite de el si pentru el însusi, si el cel dintâi trebuie sa le si faca. Deci dintre acestea doua, spune-mi, Dumnezeul si Plasmuitorul meu, care e mai bun, care e mai folositor, care îti este mai bineplacut si desavârsit si nu-l ascunde de mine, Atotândurate Cuvinte! — „Asculta ce ai întrebat, scrie ce auzi! Eu sunt Dumnezeu Cel mai-înainte fara de început, Eu sunt prin fire Stapân si împaratul cerurilor si al celor subpamântene, iar toti si toate sunt robii mei chiar daca nu vor. Caci sunt Creatorul, Judecatorul si Stapânul a toate, sunt acum si voi fi în vecii vecilor, dar nu silesc vreodata pe nimeni care nu vrea, fiindca libera si de bunavoie vreau sa fie slujirea, sa se lucreze frica si sa Mi se arate iubirea de catre supusii Mei, pentru ca asa doresc sa fie robii tocmitii cu plata si prietenii Mei; dar pe ceilalti nu i-am cunoscut si n-am fost cunoscut de ei, de aceea copiii celui nedrept zic ca sunt aspru [In 10, 5], Ma numesc nemilostiv si nedrept. Deci cei ce Ma ocarasc si bârfesc, si care Ma defaima pe Mine, cum ti se vor supune sau cum te vor primi învatator? Spune-mi! Cum te vor socoti oare pastor lupii sau cum vor urma glasului tau fiind fiare salbatice? Iesi, fugi afara din mijlocul unora ca acestia, caci îti va fi de ajuns daca te vei mântui pe tine însuti! Iar daca ai mântui lumea, dar te vei pierde pe tine însuti, ce folos vei avea de la lumea mântuita prin tine? Nu vreau ca tu sa pastoresti pe cineva care nu vrea acest lucru. Uita-te si vezi ca si Eu am pazit acest lucru în lume: pentru cei ce vor sunt Pastor si Stapân, dar pentru ceilalti sunt prin fire Creator si Dumnezeu, dar nu sunt deloc Împarat, nu sunt deloc Capetenie a celor ce nu si-au luat crucea si nu Mi-au urmat Mie [Mt 16, 24], caci acestia sunt copii, robi si vase ale celui potrivnic. Vezi ce taine înfricosatoare! Vezi ce nesimtire! Uita-te si plânge pentru ei, daca e cu putinta, în tot ceasul! Caci daca, fiind ei chemati de la întuneric la lumina cea neînserata, de la moarte la viata, de la iad la cer, de la cele trecatoare si stricacioase la slava cea vesnica, se înfurie nebuneste împotriva învatatorului lor si urzesc împotriva Lui tot felul de uneltiri si prefera mai degraba sa moara decât sa lase întunericul si faptele întunericului si sa-Mi urmeze Mie, cum îi vei pastori, cum îi vei conduce, cum îi vei calauzi — spune-Mi! — pe cei care se napustesc spre foc, se alatura vrajmasului si fac cu râvna împreuna cu el cele potrivnice poruncilor Mele? Cum îi vei pastori ca pe niste oi [Ps 22, 1; In 10, 9]? cum îi vei duce — spune-Mi! — la pasunile poruncilor Mele, la apa voilor Mele, la muntii gânditi cu mintea ai contemplatiilor tainice, ai slavei negraite, prin care cei care o vad dispretuiesc slava de jos si nu-si mai aduc aminte de toate cele simtite si pe toate acestea le socotesc ca o umbra si ca un fum? Spune-Mi cum îl vei câstiga aparator al tau pe acuzatorul tau? cum îl vei convinge sa fie prietenul tau pe vrajmasul care se lupta cu tine? Caci prietenii devin usor dusmani atunci când gasesc un mic pretext, dar dusmanii pot cu greu deveni prieteni chiar daca le fac binefaceri si daruri din belsug, si nu tremura — o, nebunie ultima! — sa-i omoare fara mila si fara compatimire pe binefacatorii lor! Acestia sunt imitatorii lui Cain, acestia sunt mai rai decât Lameh, acestia sunt cei de un narav cu Saul, imitatorii evreilor si zelosii lui Iuda, mostenitori ai sugrumarii lui! Daca ai sa cauti sa-i calauzesti pe acestia, vezi unde vei ajunge! Caci ei nu se întorc acolo unde vrei tu, ci te silesc sa umbli pe calea lor si sa cazi primul în pierzanie înaintea lor si sa cobori mai jos în fundul iadului avându-i negresit urmatori tie pe ei. Daca însa nu vrei sa te asemeni acestora, sa te lasi dus de sfaturile lor ori sa fi partas la faptele lor cele rele [2 In 11], atunci vei avea razvratire, lupta si razboi neîmpacat. Ce ti se va întâmpla si ce vei câstiga de la ei? Asculta si-ti voi spune pe scurt: înainte de toate nu vei putea sa fi robul Meu, fiindca Eu nu vreau ca robul Meu sa sufere lupte. Vor avea o ura nestavilita împotriva ta si se vor porni pe fata si în ascuns spre omor împotriva ta, iar tu vei fi raspunzator de osânda lor; caci moartea ta nu va fi de folos celorlalti asa cum moartea Mea a fost viata lumii, ci te vei face pricina a osândirii lor si vei iesi fara îndraznire din viata. E mai bine, asadar, sa fii pastorit si sa nu pastoresti deloc pe unii ca acestia, ci mai degraba sa te îngrijesti de cele ale tale si sa te rogi pentru ei si pentru toti oamenii sa se întoarca si sa vina toti la cunoastere [1 Tim 2, 4], si sa-i înveti si catehizezi pe cei ce vor. Dar sa nu-i silesti sa faca cele pe care le înveti, ci spune-le si îndeamna-i sa faca cuvintele Mele pazindu-le ca pe unele care dau viata vesnica [In 5, 24]! Iar atunci când voi veni la judecata aceste cuvinte vor sta în picioare si-i vor judeca pe fiecare din acestia dupa vrednicia lor, iar tu vei ramâne cu totul lipsit de raspundere si neosândit, pentru ca n-ai ascuns argintul cuvintelor mele [Ps 11, 6; Mt 25, 18], ci cât l-ai primit l-ai dat tuturor. Acest lucru îmi este bineprimit, acest lucru este al apostolilor si ucenicilor Mei si ei l-au facut dupa poruncile Mele: sa Ma propovaduiasca Dumnezeu în toata lumea, sa învete voile si poruncile Mele si sa le lase în scris oamenilor. Asa lupta-te sa faci si sa înveti si tu, iar celor ce nu vor sa auda cuvintele Mele, spune-le cum am spus si eu celor ce Mi-au zis: «Aspru e cuvântul acesta, cine va putea sa-l asculte?» [In 6, 60], si carora le-am spus: «Daca nu vreti asa, duceti-va si fiecare sa faca cum vrea!», lasând totul pe seama puterii lor si pe seama libertatii lor sa aleaga moartea sau viata [Dt 30, 19]. Fiindca nimeni n-a ajuns vreodata bun fara sa fie ales liber aceasta, nici necredinciosul nu va fi credincios fara sa vrea aceasta, nici iubitorul lumii nu va fi vreodata iubitor de Dumnezeu, nici cel viclean nu-si va schimba gândul, nici nu va ajunge bun cu totul fara voie — caci nimeni n-a ajuns rau prin fire, ci cu intentie —; si tot asa cu intentie si socotinta va putea ajunge bun si virtuos din rau si viclean, daca vrea, dar daca nu vrea acest lucru nu va fi nicicum. Caci nimeni n-a realizat virtutea în lume fara sa vrea, nimeni nu se va mântui fara sa vrea aceasta. Nu cauta mai mult decât aceasta, sârguieste-te sa te mântuiesti pe tine însuti si pe cei ce te asculta, de vei gasi pe pamânt vreun om care sa aiba urechi sa te asculte [Mt 11, 15] si sa auda cuvintele tale!" […]

Sfântul Simeon Noul Teolog, Imne, Epistole si Capitole, Scrieri vol 3, ed Deisis 2001, Sibiu
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim