Ca pentru tot omul care e ocarât si patimeste cele rele pentru porunca lui Dumnezeu necinstea suferita pentru porunca lui Dumnezeu e o slava si o cinste; si dialog cu sufletul sau care învata bogatia nedesertata a Duhului

            […]Ce întuneric! Ce orbire! Ce gânduri desarte, ce intentii întinate si socotinta nesimtita, ca, lasând privirea la cele negraite si nestricacioase, sa gândesc la cele de pe pamânt si sa cuget la acestea! Oare împaratul nu va muri? oare slava nu va trece? bogatia nu se va risipi ca praful de catre vânt? Oare trupurile nu se vor descompune în morminte si altii vor stapâni averile noastre de pe pamânt, dupa aceia altii, iar dupa aceia altii, si asa mai departe? Si a cui — spune-mi, suflete! — a fost bogatia si cine va putea sa câstige în lume un lucru cât de mic în asa fel încât sa-l ia cu el atât în viata, cât si murind? Negresit nu-mi vei putea arata pe nimeni niciodata, afara de cei milostivi, care nu au nimic dar îsi dau toate în mâinile nevoiasilor; caci din clipa în care le-au dat pe acestea în mâinile Stapânului au în siguranta cele date de catre ei. Toti ceilalti care au bogatie pusa deoparte sunt însa ca niste saraci si mai rai decât toti saracii, caci goi vor fi aruncati ca niste stârvuri în mormintele lor, nenorociti în cele de fata si straini de cele viitoare. Asadar, ce lucru bun vezi în ele ca sa te delectezi, suflete al meu? Pe care dintre ele îl socotesti vrednic de a fi dorit? Negresit nu vei putea spune ceva, negresit nu vei raspunde nimic. Vai, celor ce au bogatie strânsa în comori! Vai celor ce vor sa primeasca slava de la oameni! Vai, celor ce se furiseaza printre bogati si nu doresc slava lui Dumnezeu si bogatia Lui si sa fie numai împreuna cu El, pentru ca lumea e desarta si toate cele din lume vor fi desertaciunea desertaciunilor, toate vor fi desertaciuni [Ecc 1, 2]! De aceea vor si trece, dar Singur Dumnezeu Cel vesnic si nestricacios [1 Tim 1, 17] va ramâne pururea, si împreuna cu El vor fi si cei ce-L cauta acum, care L-au iubit pe El în locul a toate. Vai, atunci celor ce iubesc acum lumea [1 In 2, 15], ca vor fi osânditi în ea în veci! Vai, suflete, celor ce iubesc slava oamenilor [In 12, 43], ca atunci vor fi lipsiti de slava lui Dumnezeu [Rom 3, 23]. Vai, suflete, celor ce au bogatie adunata, ca acolo vor dori dupa o picatura de apa [Lc 16, 24]! Vai, suflete, celor ce-si pun nadejdea într-un om [Ir 17, 5] ca acesta va muri si împreuna cu el si nadejdile lui! Vai, suflete, celor ce-si au desfatarea aici, caci acolo vor avea chinuire vesnica! Spune-mi, suflete al meu, pentru ce esti trist? ce cauti în viata? Spune-mi! Si te voi învata folosul fiecarui lucru; afla si vei fi învatat binele din orice lucru! Vrei — spune! — sa fii slavit? Vrei sa fii laudat? Asculta, asadar, ce este cinstea si ce e necinstea: cinstea înseamna a-i cinsti pe toti, iar pe Dumnezeu înaintea tuturor, si a agonisi drept bogatie poruncile Lui, precum si a fi ocarât pentru ele, a fi bârfit pentru ele si a suporta pentru ele tot felul de suparari. Caci atunci când vei încerca sa-L cinstesti pe Dumnezeu, sa-L slavesti într-un singur lucru, iar pentru aceasta vei fi ocarât si socotit drept nimic, atunci ai dobândit cinstea si slava care dainuie, pentru ca slava lui Dumnezeu va veni negresit peste tine [Is 60, 1]. Atunci te vor lauda si îngerii toti, ca L-ai cinstit pe Dumnezeu asa cum îl lauda aceia. Vrei, suflete, sa câstigi gateala si bogatie? Asculta si acum îti voi arata bogatia vesnica: lacrimeaza, caieste-te, dispretuieste toate, fa-te sarac cu duhul [Mt, 5, 3], fa-te sarac cu inima, fa-te neagonisitor de averi, fa-te strain de lume, fa-te vrajmas al voilor tale potrivnice si [plinitor] numai al voii Stapânului tau, si calca pe urmele Lui [1 Petru 2, 21] cu încordare! Si atunci Stapânul va merge mai încet vrând sa fie prins de tine, nenorocitul. Vazându-L, striga si urla cu glas mare, iar El se va întoarce cu ochi milostiv, te va privi si-ti va da sa-L vezi putin, dupa care te va lasa iarasi, ascunzându-Se de ochii tai. Atunci te vei tângui nenorocit, atunci vei plânge chinuit, atunci vei cere moartea nesuportând chinul, neîndurând separarea de dulcele Stapân. Iar El Bunul, vazându-te ca nu mai poti înainta si staruind cu putere în plâns si întristare, iarasi ti Se va arata, iarasi îti va fulgera lumina Sa, iarasi îti va arata bogatia Lui nedesertata, slava nevestejita a Fetei Tatalui, te va veseli ca si mai înainte, te va umple de bucurie, si asa te va lasa plin de bucurie. Dupa putin însa, bucuria aceasta te va parasi pentru cuvintele si gândurile lumii, iar întristarea te va napadi, si asa iarasi te vei tângui cu putere ca mai înainte si vei striga ca un cuc cautându-L pe Cel ce este Datatorul veseliei si Daruitorul bucuriei, Bogatia care dainuie si este cu adevarat pururea. Punându-ti El astfel la încercare alegerea voii tale, vezi sa nu te descurajezi, suflete, sa nu te întorci înapoi [Lc 17, 31], sa nu spui: „Pâna când va ramâne asa insesizabil?" Sa nu spui: „De ce, aratându-Se, îndata Se ascunde iarasi? Pâna când ma va chinui fara mila?" Sa nu spui, suflete: „Cum voi putea sa ma ostenesc pâna la sfârsit?" si sa fii zabavnic a-L cauta pe Stapânul; ci ca un suflet care s-a predat pe sine odata pentru totdeauna mortii, sa nu dibui dupa usurare [relaxare], sa nu cauti slava, nici desfatarea trupului, nici iubirea rudelor, sa nu te vaiti deloc nici la dreapta, nici la stânga, ci, asa cum ai început, sau chiar alergând mai fierbinte, grabeste-te sa prinzi, sa apuci pe Stapânul [Filip 3, 13]! Chiar daca s-ar face nevazut de zece mii de ori si tot de-atâtea ori ti S-ar arata si asa Cel Insesizabil s-ar face sesizabil pentru tine, cauta-L de zece mii de ori sau, mai degraba, pâna când respiri, si alearga spre El cu înca si mai multa râvna! Caci nu te va lasa, nu te va uita, ci mai degraba dupa putin ti Se va arata si mai mult si atunci Stapânul va fi mai des împreuna cu tine, suflete, si, curatindu-te desavârsit prin stralucirea luminii Lui, va veni El însusi întreg; însusi Cel ce a facut lumea Se va salaslui întru tine si va fi cu tine si atunci vei avea drept bogatie adevarata pe Cel pe care nu-L are lumea, ci doar cerurile si cei înscrisi acolo [Evr 12, 23]. Daca ti se va face acest lucru — spune, suflete nerecunoscator, spune, sufletul meu umil — ce lucru mai mare decât acesta este în ceruri sau pe pamânt, ca sa-l cauti pe acela? Facatorul cerului si Stapânul pamântului si al tuturor celor din cer si al tuturor celor din lume, Care Singur e Creator, Judecator si împarat, locuieste întru tine, ti Se arata întreg, luminându-te întreg cu lumina Lui si aratându-ti frumusetea fetei Lui, dându-ti sa-L vezi în contururi mai precise si facându-te partas al slavei Lui [1 Petru 5, 1]. Spune! ce altceva e mai mare decât aceasta? — Negresit nimic!, îmi vei spune. — Si eu îti spun iarasi: Daca te-ai învrednicit de o asemenea slava, suflete, de ce ai ramas cu gura cascata la pamânt? de ce te desfeti de cele de aici? de ce dupa ce ai primit cele nestricacioase, te-ai alipit de cele stricacioase? de ce dupa ce ai gasit cele viitoare te legi de cele prezente? Pe acelea sârguieste-te sa le agonisesti necontenit, suflete, alipindu-te întreg de ele, suflete al meu, ca si dupa moarte sa fii gasit în acele bunuri vesnice pe care le-ai agonisit de aici, si cu ele sa te înfatisezi Facatorului si Stapânului veselindu-te împreuna cu El în vecii vecilor. Amin. […]

Sfântul Simeon Noul Teolog, Imne, Epistole si Capitole, Scrieri vol 3, ed Deisis 2001, Sibiu
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim