Învatatura de obste împreuna cu mustrare catre toti: împarati, arhierei, preoti, monahi, mireni, graita si spusa ca de gura lui Dumnezeu

            […]Caci cine dintre voi a cautat acestea: postul, asprimea vietuirii, ostenelile, pletele neîngrijite, lanturile de fier, haina de fir de par, genunchii plini de bataturi, culcatul pe pamânt sau pe paie si toate celelalte rele patimiri ale vietii acesteia? Acestea sunt bune daca se savârsesc frumos si cele ale lucrarii ascunse a mintii voastre în cunoastere, întelepciune si cuvânt; dar daca în afara acesteia gânditi lucruri mari despre acelea si vi se pare ca sunteti ceva, nefiind de fapt nimic fara aceea, atunci va asemanati unor leprosi îmbracati în haine stralucitoare spre amagirea celor ce-i vad. Luându-va deci ramas-bun de la toate cele din afara, dedati-va numai lucrarii launtrice, sârguiti-va fierbinte în sudori si ostenelile virtutilor dumnezeiesti si sfintelor lupte, ca sa va aratati feciorelnici în gândurile voastre, luminati în toata gândirea voastra si sa va uniti cu Mine, Cuvântul, în cuvântul întelepciunii si cunoasterii Mele mai bune [cf. 1 Co 12, 8]!— Iar tu, multimea toata a poporului Meu sfânt, vino cu sârguinta la Mine, Stapânul tau! Vino si dezleaga-te de lanturile lumii, uraste toata amagirea celor simtite, fugi de cauzele celor rele: pofta vederii si a trupului, trufia mintii si a vietii [1 In 2, 16] si toata cealalta cugetare desarta! Cunoaste ca acestea sunt ale lumii nedreptatii si-l duc spre pierzanie pe cel ce se foloseste de ele în viata în chip patimas facându-l în chip nefericit vrajmas al Meu! Ia în inima ta dorul lucrurilor dumnezeiesti, al bunatatilor vesnice, pe care le-am pregatit [1 Co 2, 9], întrupându-Ma, pentru tine ca pentru un prieten, ca sa-mi fii pururea oaspete în chip negrait la masa împaratiei Mele din ceruri împreuna cu toti sfintii [Lc 22, 30]! Cunoaste-te pe tine însuti ca esti muritor si stricacios, ca nu ti-a mai ramas decât putina viata si ca nimic din stralucirile, desfatarile si placerile lumii de aici nu-ti vor urma când vei fi luat spre vesnicele salasuri, decât numai roadele faptelor bune sau rele savârsite de tine în viata! Cunoscând stricaciunea si pierirea tuturor lucrurilor si lasându-le pe cele de jos, vino sus! […]

Sfântul Simeon Noul Teolog, Imne, Epistole si Capitole, Scrieri vol 3, ed Deisis 2001, Sibiu
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim