Ca Duhul Sfânt ramâne la cei ce au pazit curat Sfântul Botez, dar Se departeaza de cei care-l întineaza

            […]Dar daca nu-Mi vei sluji prin toate faptele tale, ci vei lasa sa intre în inima ta un mic gând sau un sentiment de neplacere fata de cineva, fie el întemeiat sau nu, precum si, pe lânga aceasta, atacul unui cuvânt sau al unui înteles rau, daca nu te vei cai fierbinte cu lacrimi si nu vei alunga de la tine acestea prin pocainta, dar si orice cuget rau al inimii, lumina nu poate sa ramâna în tine, caci este Duh Dumnezeiesc Care, ca Unul de-o-fiinta cu Mine, este împreuna cu Mine si cu Tatal, ci dispare în ascuns dintr-o data asa cum apune soarele si, ascunzându-se, într-o clipita nu se mai vede. Caci cum va exista ea într-un suflet necuratit cu totul si care n-a ajuns niciodata la simtirea pocaintei? Sau cum va suporta sufletul firea acestui foc insuportabil, atunci când este plin de spinii patimilor si ai pacatului? Cum va cuprinde el o Fiinta cu totul de necuprins? Cum se va amesteca, fiind întuneric, cu Lumina cea neapropiata [inaccesibila; 1 Tim 6, 16] si nu va disparea prin venirea/prezenta ei? Nu este cu putinta acest lucru, nu este cu putinta nicidecum! Fiindca Eu sunt separat de toate fapturile, dar când Eu, Creatorul a toate, M-am facut creatura cu trup, am fost asemenea oamenilor luând un suflet si o minte asemenea lor. Fiindca nu i-am facut în acelasi timp pe toti oamenii dumnezei, ci Eu M-am facut om, iar prin credinta si paza poruncilor Mele, dar si prin Botez si Dumnezeiasca împartasanie a înfricosatoarelor Taine, îmi darui Viata tuturor; iar spunând Viata am aratat Duhul Meu Dumnezeiesc. Dar ei sa stie aceasta: ca, asa cum spunea Pavel, cei care au pe Duhul în inimile lor îl au pe Acesta stralucind si graind catre Tatal Meu si prin ei El spune spre Mine: Avva, Parintele Meu! [Gal 4, 6]. Caci s-au facut copii ai lui Dumnezeu si, cunoscându-Ma, Ma vad si Ma numesc cu îndrazneala Parinte, iar El spune fiecaruia din ei care-L au acum în chip prea-adevarat în ei însisi: «Nu va temeti [Mt 28, 20], copii! Iata Eu sunt, cum vedeti, înauntrul vostru împreuna cu voi, va eliberez o data pentru totdeauna de stricaciune si de moarte si va arat ai Cui copii si prieteni v-am facut. Bucurati-va întru Domnul [Filip 3, 1]!» Caci acesta va fi pentru oameni adevaratul semn ca s-au facut fii si mostenitori ai lui Dumnezeu [Ga 4, 7]: ca primindu-L au pe Duhul Meu Dumnezeiesc si de aici sunt cu adevarat crestini în adevar si realitate, nu numai cu numele." […]

Sfântul Simeon Noul Teolog, Imne, Epistole si Capitole, Scrieri vol 3, ed Deisis 2001, Sibiu
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim