Fara experienta Slavei, Hristos e doar un profet iar Euharistia simpla pâine

            Iar daca nu asa stau lucrurile si nu ne facem partasi înca fiind în trup de bunatatile cele vesnice, nici noi, cei alesi, nu primim harul, de aici urmeaza ca si Hristos Însusi e doar un profet si nu Dumnezeu. Si toate pe care le spune Evanghelia Lui sunt o profetie despre lucruri viitoare, si nu un dar al harului; si atunci, în chip asemanator, Apostolii au proorocit si nu au împlinit cele proorocite, si n-au luat nici ei, nici n-au împartasit altora. O, ignoranta si întunecarea celor ce sunt asa! Urmeaza ca dupa ei credinta noastra e cuvânt gol, lipsita de fapte. Caci daca harul lui Dumnezeu cel mântuitor s-a aratat tuturor oamenilor [Tit 2, 11] numai în cuvânt si nu în realitate, si daca credem ca asa s-a facut taina credintei noastre, cine e mai vrednic de mila decât noi? [I Co 15, 19]. Iar daca Hristos e Lumina lumii si Dumnezeu, dar credem ca Acesta nu este vazut neîncetat de catre nici unul dintre oameni, cine oare e mai necredincios decât noi?
            Asadar, daca Acela e Lumina, iar cei care se îmbraca în El spun ca nu-L simt, în ce ne deosebim atunci de un mort? Iar daca El este Vita, iar noi suntem mladitele [In 15, 5], daca nu cunoastem unirea cu El, atunci suntem neînsufletiti si neroditori si lemne uscate, materie pentru focul cel nestins. Iar daca, dupa cuvântul Sau dumnezeiesc [In 6, 54], cei ce manânca Trupul Lui si beau Sângele Lui au viata vesnica, iar noi mâncând acestea nu simtim în noi nimic mai mult decât hrana simtita, nici nu primim în chip constient [en gnosei] alta viata, atunci ne împartasim cu o simpla pâine, iar nu cu Dumnezeu. Caci daca Hristos este Dumnezeu si om, si sfântul Sau Trup nu e numai trup, ci trup si Dumnezeu în chip nedespartit dar si necontopit, atunci prin trup iar apoi prin pâine El este vazut pentru ochii sensibili, dar prin Dumnezeire e nevazut pentru ochii sensibili fiind însa vazut de ochii sufletului. De aceea si spune altundeva: „Cine manânca Trupul Meu si bea Sângele Meu ramâne în Mine si Eu în el" [In 6, 56]. Si nu a spus ca ramâne în ei si acestia în El, ci „în Mine", adica în Slava Mea, în lumina Mea, în Dumnezeirea Mea; caci spune: „Eu sunt în Tatal si Tatal în Mine, si Eu în voi si voi în Mine" [In 14, 20]. Deci daca toate acestea socotim ca se fac în noi în chip nestiut si nesimtit, oare cine va plânge asa cum se cuvine nesimtirea noastra? Negresit, nimeni. […]


Pâinea cea adevarata si împartasania cu vrednicie si nevrednicie

            Si observa aici sensul celor spuse. Daca o faci întru simtire si constiinta [en aisthesei kai gnosei], atunci te împartasesti de unele acestea cu vrednicie; dar daca nu te împartasesti asa, negresit manânci si bei din ele cu nevrednicie. Daca te-ai împartasit în vedere curata [en theoria kathara] din cele din care te-ai împartasit, iata ca te-ai facut vrednic de o masa ca aceea; iar daca nu te-ai facut vrednic, nu te vei alipi si nu te vei uni nicidecum de Dumnezeu. Asadar, sa nu socoteasca cei ce se împartasesc cu nevrednicie de dumnezeiestile Taine ca prin ele se alipesc si se unesc pur si simplu de Dumnezeu Cel nevazut; caci acest lucru nu se va face nicidecum, nici nu se va petrece cu ei vreodata. Fiindca numai cei care în împartasirea dumnezeiescului trup al Domnului s-au învrednicit sa vada si sa manânce cu ochiul si gura mintii si descoperirea Dumnezeirii nevazute într-o atingere spirituala, acestia cunosc ca bun este Domnul [Ps 33, 9], ca unii care nu manânca si beau numai o pâine simtita în chip simtit, ci în acelasi timp în chip spiritual [inteligibil] pe Dumnezeu, hranindu-se cu îndoite simtiri în acelasi timp din una în chip vazut, iar din cealalta în chip nevazut, ei se unesc în amândoua acestea cu Hristos Cel îndoit dupa fire, facându-se concorporali [Efes 3, 6] si co-partasi ai Slavei si Dumnezeirii Lui [I Petru 5, 1]. Fiindca asa se unesc cu Dumnezeu cei ce manânca aceasta Pâine în constiinta si vederea tainei si beau din acest pahar cu suflet si cu inima sensibila; dar cei care fac aceasta cu nevrednicie sunt deserti de darul Duhului Sfânt hranindu-si numai trupul, nu si sufletul.


Împartasirea constienta: unire mistica si Paste eshatologic

            Dar sa nu te tulburi, iubitule, ascultând adevarul aratat tie de catre noi. Caci daca marturisesti ca Trupul Domnului este Pâine a vietii care da viata si stii ca Sângele Sau da viata celor ce se împartasesc cu el, si se face în cel care-l bea izvor de apa curgatoare spre viata vesnica [In 4, 14], cum — spune-mi! — împartasindu-te de acestea nu adaugi nimic mai mult sufleteste, ci, chiar daca vei simti poate putina bucurie, dupa scurt timp ramâi iarasi asa cum erai mai înainte, neavând în tine nici un adaos de viata sau izvor tâsnitor, sau vazând vreo lumina oarecare? Caci celor ce n-au ajuns sa treaca dincolo de simtire, pâinea aceasta li se arata în chip simtit ca o simpla bucatura, dar în chip spiritual [inteligibil] ea este lumina necuprinsa si neapropiata; tot asa si vinul e si el în chip asemanator lumina, viata, foc si apa vie. Deci, daca mâncând si bând pâinea dumnezeiasca si vinul veseliei, nu vei cunoaste ca vietuiesti viata cea stricacioasa, ca ai primit înauntrul tau pâinea ca pe o lumina sau ca pe un foc, si ca ai baut Sângele Stapânului ca o apa curgatoare si vorbitoare, daca n-ai ajuns la vederea si împartasirea cu nimic din toate acestea, cum socotesti ca te-ai facut partas al vietii? Cum crezi ca te-ai atins de focul cel neaprins sau presupui ca te-ai împartasit de lumina cea vesnica? Negresit, nicidecum nu s-a facut aceasta cu tine, care esti nesimtitor fata de unele ca acestea. Lumina te lumineaza, si tu esti orb; focul te încalzeste, si nu te aprinzi; viata te-a adumbrit, dar nu s-a unit cu tine; apa cea vie a trecut prin sufletul tau ca printr-o trestie, fiindca nu te-ai gasit vrednic de primirea ei. Deci, primind si atingându-te astfel de cele neatinse si parându-ti-se ca manânci, de fapt nu primesti, nu manânci, nici nu ai în tine însuti nimic din acestea. Caci Cuvântul cel neapropiat, Pâinea care se coboara din cer [In 6, 33], nu se cuprinde în chip simtit, ci mai degraba El însusi cuprinde si Se atinge si Se uneste fara amestecare cu cei vrednici si cu cei bine pregatiti pentru primirea ei.
            Daca vei praznui asa, si asa te vei împartasi de dumnezeiestile Taine, toata viata ta va fi o sarbatoare, si nu numai o sarbatoare, ci si un prilej de sarbatoare si un Paste, trecere si iesire din cele vazute spre cele spirituale [inteligibile], unde înceteaza orice umbra, orice închipuire si toate simbolurile de acum si unde ne vom desfata vesnic curati în chip curat de Jertfa cea preacurata în Dumnezeu Tatal si în Duhul Cel de-o-fiinta, privind pururea pe Hristos si fiind vazuti de catre El, fiind împreuna cu Hristos, împaratind împreuna cu Hristos, decât care ssnimic nu e mai mare în Împaratia Cerurilor. Caruia I se cuvine toata slava,- cinstea si închinaciunea împreuna cu Tatal si cu Preasfântul si de-viata-facatorul Sau Duh acum si pururea si în vecii nesfârsiti. Amin.

Sfântul Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice si etice (Scrieri 1), editura Deisis 2001, Sibiu.
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim