Cuvântul al XX-lea Despre lepadarea de lume si despre taierea voii catre cei ce au cerut sa le scriu cum se cuvine a duce viata pustniceasca, si ca este bine (la acest lucru) a avea povatuitor iscusit, adica parinte duhovnicesc, de la care sa înveti fapta buna si mestesugul cel pustnicesc, (adica lucrarea cea greu de facut). Despre credinta cea catre parintii cei duhovnicesti si despre vederea luminii, care duce sufletul sa sporeasca în dragostea de Dumnezeu

            […] Deci am auzit eu glasul Lui cel Sfânt, Care zice catre toti: „Cine nu va lasa pe tatal sau si pe mama sa si pe fratii sai si toate averile sale si nu-si va lua crucea sa si nu-Mi va urma Mie, nu este vrednic de Mine" (Matei 10, 37- 38). Din Sfânta Scriptura si din însasi cercarea am învatat, ca nu din alta pricina s-a pus crucea mai la urma, fara numai pentru rabdarea necazurilor si a ispitelor si apoi pentru însasi moartea cea de buna voie, pe care atunci când stapâneau eresurile multi au primit-o prin mucenicie si felurite munci. Iar acum, în darul lui Hristos, în vreme de pace adânca si desavârsita, ne-am încredintat ca nimic altceva nu e crucea decât desavârsita omorâre a voii sale. Pentru ca cel ce-si face voia sa cât de putin, nu poate niciodata sa pazeasca porunca Mântuitorului Hristos. Deci graind ca si catre unul singur, acestea va spun: Frate, roaga-te staruitor lui Dumnezeu ca sa-ti arate omul care poate sa te învete, sa te povatuiasca bine si pe care, daca îl vei afla, esti dator sa-l asculti ca pe Însusi Dumnezeu, împlinind cele spuse de el fara îndoiala, chiar daca dupa parerea ta s-ar parea potrivnice si vatamatoare. Daca acum n-ai semn de la parintele duhovnicesc pe care l-ai avut si daca inima ta e încredintata mai deplin de sus, fa ceea ce îti zice si te vei mântui. Ca mai bine este sa te numesti ucenic al ucenicului decât sa vietuiesti cu rânduiala de sine si sa culegi roadele nefolositoare ale vietii tale. Iar daca Duhul Sfânt te va îndruma catre alt parinte, sa nu te îndoiesti deloc. Fiindca stim ca si Pavel a sadit, Apolo a udat si Hristos a facut sa creasca. Fa deci frate, si tu, precum am zis si du-te la omul pe care ti l-a aratat Dumnezeu, fie tainic, fie prin altcineva si supune-te lui ca si cum pe Însusi Hristos L-ai vedea si ai grai cu El si învata de la el cele folositoare. Daca îti va porunci sa iesi din pamântul voii tale, sa nu te îndoiesti, nici sa te rusinezi, lasându-te biruit de slava desarta. Daca îti va zice: „Vino în pamântul ascultarii pe care ti-l voi arata tie", alearga fratele meu din toate puterile, fara sa dai somn ochilor tai, nici sa-ti pleci genunchiul slabanogit de lenevire sau de trândavie, ca poate acolo ti se va arata tie Dumnezeu, Cel ce îti va arata tie pe parintele multor fii duhovnicesti si îti va da pamântul fagaduintei, pe care numai dreptii îl mostenesc Daca te va sui în munte, suie-te cu sârguinta, ca sunt încredintat ca vei vedea pe Hristos schimbându-Se.
            […] Însa vezi, fratele meu, ca nu cumva fara sfatuire sa te iei dupa cei rai, ca acum sunt rari cei ce stiu bine sa pastoreasca si sa vindece suflete cuvântatoare. Pentru ca post si priveghere si chip de evlavie poate multi au fatarnicit sau chiar le-au câstigat cu fapta si au deprins multe pe de rost si multi pot cu lesnire a învata prin cuvânt, dar a taia si a dezradacina patimile prin plâns si a câstiga cu statornicie faptele cele bune si cuprinzatoare foarte putini sunt în stare. Iar faptele bune cuprinzatoare sunt: smerenia - surpatoarea patimilor si pricinuitoarea nepatimirii celei ceresti si îngeresti, care niciodata nu înceteaza, nici nu cade, ci întotdeauna se adauga la cele dinainte, adaugând dor lânga dor, dragoste lânga dragoste. Din aceasta vine dreapta socoteala, si deslusirea cea desavârsita, care povatuieste bine pe cei ce-i urmeaza ei si trece fara poticnire marea cea gândita. […]

Sfântul Simeon Noul Teolog, Învataturi, vol 2, ed. Credinta Stramoseasca, 2003
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim