Cuvântul al Vl-lea Despre lucrarea cea duhovniceasca a Sfintilor celor de demult. Cum s-o savârsim, pentru ca si noi asemenea lor sa ne facem partasi ai Sfântului Duh

            […] Deci cei ce îi urmeaza pe acestia, (pe Sfinti n.n.) cu lucrul si cu ostenelile, de acelasi dar se vor învrednici. Iar cine nu voieste sa urmeze smerenia si rabdarea lor, de ce zice ca lucrul este cu neputinta? Iar faptele cele mai presus de om ale lui Eftimie, ale lui Sava si ale Sfintilor celor de demult, cine le va putea spune? Ca fie înainte de a lua darul Duhului, fie dupa ce l-au luat, nici unul fara osteneli, fara multe trude si sudori, fara sila, strâmtorare si necazuri, n-a scapat de întunecarea sufletului, nici n-a vazut lumina Preasfântului Duh. „Ca Împaratia Cerurilor se ia cu sila si silitorii o rapesc pe ea” (Matei 11,12). Si: „Prin multe necazuri ni se cade sa intram întru Împaratia Cerurilor” (F.A. 14,22). Iar Împaratia Cerurilor este Împaratia Sfântului Duh. Aceasta înseamna cuvântul: „Împaratia Cerurilor este înlauntrul vostru” (I Corinteni 3,16), a ne sârgui sa luam si sa avem înlauntrul nostru pe Duhul Sfânt. Deci cei ce nu se afla în sila necurmata, în strâmtorari, în necazuri si simplitate, sa nu zica ca au înlauntru pe Duhul Sfânt. Ca nu i se da cuiva aceasta plata, fara lucrarea, fara osteneala si .sudoarea faptei bune. De aceea bine spune cuvântul: „Arata-ti faptele si-ti cere plata” .[…] Deci eu nu ma dumiresc, cum spun ca au în ei toata aceasta slava, cei ce niciodata nu s-au învrednicit s-o primeasca, s-o vada! Ci, o orbire! O întunecare! O trufie desarta si nestiinta! Unde au vazut ei acest lucru sau din ce scrieri l-au aflat? Cu adevarat deserti s-au facut întru gândurile lor si s-a întunecat nepriceputa lor inima si au ramas în Egipt, adica întru întunericul patimilor si al poftelor lor. Pentru ca cei ce doresc sa vada pamântul fagaduintei, pe care se învrednicesc sa-l vada ochii cei blânzi si ai celor smeriti si saraci, primesc toata strâmtoarea, tot necazul si prostimea si foarte se departeaza de toata desfatarea trupeasca, de toata cinstea si odihna. Si nu numai atât, ci fug de tot omul mic sau mare fara sa urasca, ca sa se învredniceasca a se sui la aceasta, mai înainte ca sfârsitul vietii sa le curme drumul lor. Ca se smeresc ei, socotindu-se ca sunt rai cu adevarat, ca au gresit mult, ba ca si vrajmasi sunt si calcatori ai poruncilor lui Dumnezeu si petrec posomorâti si tristi, dorind sa stie ce sa mai faca ca sa se împace cu Stapânul Hristos. De aceea le si daruieste Dumnezeu sa cunoasca nu numai ce trebuie sa mai faca, ci si tarie si rabdare ca sa împlineasca pe toate cele cuvenite, sa vada si sa dobândeasca pe Dumnezeu, Cel ce este peste toate si întru toate, sa traiasca în Cer si acolo sa-si aiba petrecerea, chiar daca traiesc în pesteri, în munti si în chilii, chiar daca umbla prin mijlocul oraselor. Astfel sufletele lor se afla de-a pururi în bucurie si veselie si cu negraita inima buna. Aceasta este lucrarea Sfintilor, celor purtatori de Duhul lui Dumnezeu. […] O, fericit glas! Iar mai ales: O, fericit suflet, care asa s-a învrednicit sa fie, si de toata lumea s-a departat! Acestora si celor asemenea le zice Stapânul Hristos: Voi nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume (Ioan 15,19); Veniti catre Mine toti cei osteniti, si împovarati si Eu va voi odihni pe voi (Matei 11, 28). Ca cei ce umbla altfel, fie cât de putin, nu vor vedea viata pe care o vad cei ce s-au taiat si s-au rupt de lume si au murit voilor lor. Daca tu, frate, nu primesti sa te smeresti, sa te supui, sa fii fara grija, sa fii batjocorit, înjosit, ocarât si asemenea celor fara de minte, izgonit si nebagat în seama, si nici nu primesti sa fii defaimat de tot omul si socotit ca un lunatic si cersetor pe ulitele si raspântiile cetatii, apoi spune-mi, cum vei putea altfel sa te lepezi de voia ta? Ca daca nu voim sa suferim cu rabdare cele poruncite de Dumnezeu si care vin asupra noastra spre lamurire si cercare, ba mai degraba nu spre lamurire si cercare ci mai ales spre curatirea sufletelor noastre de cugetul pamântesc al trupului, cum vom muri voii noastre? Nu se poate! Si daca nu vom muri fata de lume, cum vom trai viata cea ascunsa, noi cei ce n-am murit pentru Dumnezeu? Cum, dupa cuvântul Sfântului Simeon, vom vedea pe Dumnezeu ca S-a salasluit întru noi ca o Lumina? Nicidecum, fratilor! Nimeni sa nu ne rataceasca pe noi! Socotesti nebun pe Fericitul Simeon si te rusinezi sa urmezi faptele lui? Urmeaza pe Domnul Hristos, Dumnezeul nostru. Patimeste si tu însuti pentru mântuirea ta, precum El a patimit pentru tine! Ca Îl numea pe El, dupa cum stii, îndracit, înselator, mâncator si bautor de vin; prieten al vamesilor si al pacatosilor" zicându-i: „Ai drac".[…] De aceea zic si nu voi înceta sa zic: Cei ce nu urmeaza Patimilor lui Hristos cu credinta si cu ascultare, si nu se fac partasi mortii Lui, precum am aratat cu de-amanuntul mai sus, nu se vor face partasi nici ai învierii Lui celei duhovnicesti si nici pe Duhul Sfânt nu-L vor lua. Caci prin Duhul Sfânt se va face învierea tuturor. […]

Sfântul Simeon Noul Teolog, Învataturi, vol 2, ed. Credinta Stramoseasca, 2003
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim