Botezul fara Duhul Sfânt nu e de ajuns: marturia Scripturii

            Si sa nu spuna cineva: „Eu îl am pe Hristos primit de la Sfântul Botez", ci sa afle ca nu toti cei botezati primesc prin Botez pe Hristos, ci numai cei care au credinta sigura si s-au pregatit pe ei însisi printr-o cunoastere desavârsita sau printr-o curatire anterioara si astfel au venit la Botez. Iar acest lucru îl stie cel care cerceteaza Scripturile [In 5, 39] din cuvintele si Faptele Apostolilor; caci scris este: „Auzind însa Apostolii din Ierusalim ca Samaria primeste cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru si Ioan, care pogorându-se se rugau pentru ei ca sa primeasca Duhul Sfânt; caci acesta nu se pogorâse peste nimeni dintre ei, ci erau numai botezati în numele Domnului Iisus Hristos. Atunci si-au pus mâinile peste ei si au primit Duhul Sfânt" [Fapte 8, 14-17]. Vezi cum nu toti cei botezati iau numaidecât Duhul Sfânt? Ai aflat de la Apostoli ca unii care au crezut si s-au botezat nu L-au îmbracat pe Hristos prin Botez? [Gal 3, 27]. Caci daca s-ar fi petrecut aceasta, n-ar mai fi fost nevoie dupa acestea de rugaciune si de punerea mâinilor Apostolilor; fiindca abia primind Duhul Sfânt, L-au primit pe Domnul Iisus. Caci nu este una Hristos si altceva Duhul. Si cine spune aceasta? Însusi Dumnezeu Cuvântul Care a grait samarinencii: „Duh este Dumnezeu" [In 4, 24]. Deci, daca Hristos Dumnezeu este Duh dupa firea Dumnezeirii Sale, cel ce-L are pe El Îl are pe Duhul Sfânt; iar cel ce-L are pe Duhul, acela Îl are iarasi pe Domnul, precum spune Pavel: „iar Duhul este Domnul" [II Co 3, 17].
            Trebuie deci, fratilor, sa privim la noi însine si sa scrutam cu exactitate sufletele noastre, daca L-am primit pe Domnul Iisus Care ni s-a binevestit si L-am dobândit în noi însine pe El, pentru ca, asa cum spune evanghelistul Ioan, sa cunoastem daca am primit de la El puterea de a ne face copii ai lui Dumnezeu [In 1, 12]. Asadar sa ia seama fiecare la cele spuse de Sfintele Scripturi si sa se scruteze pe sine însusi, precum spuneam, ca nu cumva, amagindu-se zadarnic pe sine însusi, parându-i-se ca este credincios, sa se gaseasca a fi necredincios, si crezând ca are pe Hristos în el însusi, sa iasa gol din trup si sa fie osândit ca unul care nu are nimic, luându-i-se si ceea ce pare ca are [Lc 8, 18] si sa fie azvârlit în foc [Mt 25, 41]. De unde vom cunoaste deci daca Hristos este în noi si cum sa ne cercetam pe noi însine? Culegând cuvintele dumnezeiestilor Scripturi si tinându-le ca o oglinda înaintea sufletelor noastre, ne vom cerceta pe noi însine în întregime în ele. […]


Prologul ioaneic: marturia Botezului în Duhul si a Euharistiei

            […] Dar ca nu ne este de ajuns spre mântuire numai Botezul, ci împartasirea Trupului lui Iisus Dumnezeu si a Scumpului Sau Sânge ne este înca si mai proprie si mai necesara, asculta urmatoarele: „Si Cuvântul trup S-a facut si S-a salasluit între noi". Si ca acestea le arata vorbind despre ele, asculta pe Domnul Care spune aici: „Cel ce manânca Trupul Meu si bea Sângele Meu ramâne în Mine si Eu în el" [In 6, 56]. Caci atunci când se petrece aceasta si suntem botezati duhovniceste prin Preasfântul Duh si ne facem copii ai lui Dumnezeu, si Cuvântul cel întrupat Se salasluieste ca Lumina în noi prin împartasirea Preacuratului Sau Trup si Sânge, atunci am vazut Slava Lui13, Slava ca a Unuia-nascut din Tatal. Nascuti de catre El si din El duhovniceste si avându-L salasluind în noi trupeste si noi locuind în chip stiut [constient, gnostos] în El, atunci de îndata, în însusi ceasul când s-a întâmplat aceasta, am vazut Slava Dumnezeirii Lui, Slava ca a Unuia-nascut din Tatal, asa cum nimeni altul, nici înger, nici om nu are. Caci întrucât Un Dumnezeu este Tatal, Unul si Fiul Cel Unul-nascut, una este si Slava amândurora, facuta cunoscuta si descoperita tuturor celor carora vrea Fiul sa li se descopere prin Duhul Cel purces de la Tatal.
            Prin urmare, fiecare dintre noi, fratilor, plecându-si mintea asupra întelesului acestor cuvinte, sa se priveasca pe sine însusi. Iar daca L-a primit Cuvântul lui Dumnezeu Care a venit, daca s-a facut copil al lui Dumnezeu, daca s-a nascut nu numai din sânge si carne, ci si din Dumnezeu, daca a cunoscut ca în el S-a salasluit Cuvântul întrupat si daca a vazut Slava Lui, Slava ca a Unuia-nascut din Tatal, iata s-a facut crestin si, nascându-se din nou, a vazut si pe Cel Care L-a nascut pe el, L-a recunoscut pe Tatal nu numai în cuvânt, ci si în realitatea harului si adevarului. Sa ramânem, fratilor, în aceasta oglinda a adevarului si sa ne departam de învatatura si presupunerea vatamatoare si eretica a celor ce spun ca Slava Dumnezeirii Domnului Iisus nu se descopera acum în noi cei credinciosi prin darul Duhului Sfânt; fiindca darul se da în descoperire si descoperirea se lucreaza prin dar. Si atunci nimeni nu primeste pe Duhul Sfânt, daca Acesta nu e descoperit si vazut cu mintea, nici nu vede o descoperire, daca nu este luminat în Duhul Sfânt, nici nu poate sa se numeasca credincios în chip desavârsit daca nu primeste Duhul lui Dumnezeu, precum a spus Hristos samarinencei: „Cel ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu va mai înseta vreodata, ci se va face în el un izvor de apa curgatoare spre viata vesnica" [In 4, 14]. „Iar aceasta", spune Evanghelistul, „o spunea despre Duhul pe Care aveau sa-L primeasca cei ce cred în El" [In 7, 39]. Vezi cum cei ce nu au în ei însisi lucrând si graind pe Duhul sunt necredinciosi? Caci Hristos e nemincinos, pentru ca n-a facut pacat, si înselaciune nu s-a gasit în gura Lui [I Petru 2, 22]. Deci, daca Acela spune ca Duhul se da celor ce cred în El, atunci negresit cei ce nu au Duhul nu sunt credinciosi din inima.
            Iar daca ar spune cineva ca fiecare dintre noi credinciosii L-a primit si îl are în chip nesimtit [anaisthetos], acela blasfemiaza, facând mincinos pe Hristos Care a spus: „Se va face în el izvor de apa curgatoare spre viata vesnica", si iarasi: „Celui ce crede în mine râuri de apa vie vor curge din pântecele lui" [In 7, 38]. Deci, daca izvorul tâsneste, atunci negresit si râul care iese si curge se vede de catre cei ce au ochi sa-l vada. Iar daca, potrivit celor ce gândesc asa, acestea se lucreaza în noi în chip nestiut [agnostos], nimeni dintre noi simtindu-le, atunci este vadit ca n-am primit defel nici o simtire a vietii vesnice care urmeaza acestora si ramâne în noi, nici nu vom vedea lumina Duhul Sfânt, ci ramânem morti, orbi si nesimtitori, atunci ca si acum; si asa desarta ni se face nadejdea noastra [I Co 15, 17] si alergarea noastra e zadarnica [Gal 2, 2; Filip 2, 16], întrucât suntem în moarte si nu primim simtirea vietii vesnice.

Sfântul Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice si etice (Scrieri 1), editura Deisis 2001, Sibiu.
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim