Sfanta Treime, manastirea Sucevita

Precizare: acest site reproduce, cu permisiunea autorului, cartea "Cum sa ne mantuim" aparuta in doua editii, prima editie la editura Scara, Bucuresti, iar a doua la editura Credinta Stramoseasca, Iasi. Este posibil ca pe acest site, cu timpul, sa public si alte articole semnate de acelasi autor, sau altele care consider ca se incadreaza pe profilul acestui site. Toate articolele vor avea la sfarsit trimiterea catre sursa unde au aparut.

Avva Dorotei
Sfantul Efrem Sirul
Sfantui Ioan Casian
Sfantul Ioan Gura de Aur
Sfantul Teodor Studitul
Sfantul Simeon Noul Teolog
Sfantul Nicodim Aghioritul
Sfantul Teofan Zavoratul
Sfantul Ignatie Briancianinov
Sfantul Siluan Athonitul
Sfantul Dimitrie al Rostovului
Diverse articole
web links



           

SFANTUL SILUAN ATHONITUL
VOIA DIVINA SI LIBERTATEA OMULUI


            Pentru cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu viata e mult mai usoara, pentru ca si atunci când se afla în boala, în saracie si în prigoana, el gândeste asa: „Asa i-a placut lui Dumnezeu, iar eu trebuie sa îndur aceasta pentru pacatele mele”. Iata ca de multi ani bolesc de dureri de cap, greu de îndurat dar folositoare, pentru ca prin boala sufletul se smereste. Sufletul meu vrea fierbinte sa se roage si sa faca priveghere, dar boala ma împiedica, fiindca trupul bolnav are nevoie de liniste si odihna; si L-am rugat mult pe Domnul sa ma vindece, dar Ei nu m-a ascultat. Înseamna ca lucrul nu-mi este de folos. Dar iata ce s-a întâmplat cu mine alta data, când Domnul m-a ascultat degraba si m-a izbavit. Într-o zi de sarbatoare ­s-a dat peste la trapeza; si mâncând, am înghitit un os de peste care a ramas prins în piept. Am chemat pe Sfântul Mare Mucenic Pantelimon cerându-i sa ma vindece, pentru ca nici doctorul nu putea scoate osul din piept. Si când am spus: „Vindeca-ma’, am primit în suflet raspunsul: „iesi din trapeza, respira adânc si osul va iesi cu sânge”. Am facut asa: am iesit, am respirat adânc, am tusit si un os mare de peste a tâsnit afara cu sânge. Si am înteles ca daca Domnul nu ma vindeca de durerile mele de cap, înseamna ca e de folos pentru sufletul meu sa bolesc astfel. […]
            Cum stii daca vietuiesti dupa voia lui Dumnezeu? Iata un semn: daca te întristezi pentru un lucru oarecare, înseamna ca nu te-ai predat pe deplin voii lui Dumnezeu, chiar daca tie ti se pare ca vietuiesti dupa voia Lui. Cine vietuieste dupa voia lui Dumnezeu, acela nu se îngrijeste de nimic. Si daca are nevoie de vreun lucru, se preda pe sine însusi si lucrul de care are nevoie lui Dumnezeu. Si chiar daca nu-l dobândeste, ramâne la fel de linistit, ca si cum l-ar avea. Sufletul care s-a predat voii lui Dumnezeu nu se teme de nimic: nici de furtuna, nici de tâlhari, DE NIMIC. Si orice i s-ar întâmpla, el spune: ‚Asa i-a placut lui Dumnezeu’: Daca e bolnav, gândeste: „înseamna ca am nevoie de boala; altfel Dumnezeu nu mi-ar fi trimis-o”. Si asa se pastreaza pacea în suflet si în trup. […]
            Nimeni pe pamânt nu poate scapa de întristari si, desi întristarile pe care ni le trimite Domnul nu sunt mari, pentru oameni, ele par de neîndurat si îi întristeaza, si aceasta pentru ca nu vor sa-si smereasca sufletul, nici sa se predea voii lui Dumnezeu.
            Dar pe cei ce s-au predat voii lui Dumnezeu, Domnul Însusi îi calauzeste prin harul Sau, si ei îndura totul cu barbatie pentru Dumnezeu, pe Care-L iubesc si împreuna cu Care vor fi preamariti în veci. […] Domnul a dat pe pamânt pe Duhul Sfânt si cel în care Acesta viaza simte în el raiul. Vei zice poate: .De ce nu este si în mine un asemenea har? Pentru ca nu te-ai predat voii lui Dumnezeu, ci traiesti dupa voia ta. Priveste pe cel ce-si iubeste voia sa proprie; n-are niciodata pace în suflet si e mereu nemultumit: asta nu e asa, asta nu e bine. Dar cel ce s-a predat pe sine însusi în chip desavârsit voii lui Dumnezeu, acela are rugaciunea curata în sufletul lui, iubeste pe Domnul, si toate ale lui sunt dragi si placute. Asa s-a predat lui Dumnezeu Preasfânta Fecioara: ‚Iata roaba Ta. Fie mie dupa cuvântul tau!” (Lc 1; 38). Daca am spune si noi asa: „Iata robii Tai, Doamne. Fie noua dupa cuvântul Tau”, cele spuse de Domnul si scrise de Duhul Sfânt în Evanghelie ar ramâne în sufletele noastre si atunci lumea întreaga s-ar umple de iubirea lui Dumnezeu si cât de minunata ar fi viata pe întregul pamânt. Dar, desi cuvintele Domnului se aud de atâtea veacuri în întreaga lume, oamenii nu le înteleg si nu vor sa le primeasca. Dar cine traieste dupa voia lui Dumnezeu, aceia va fi preamarit în cer si pe pamânt. […]
            Atât de mult i-a iubit pe oameni Domnul, ca i-a sfintit prin Duhul Sfânt si i-a facut asemenea Lui. Domnul e milostiv, iar Duhul Sfânt ne da puterea de a fi milostivi. Fratilor, sa ne smerim si prin pocainta vom dobândi o inima plina de mila, si atunci vom vedea slava Domnului, care se face cunoscuta sufletului si mintii prin harul Duhului Sfânt.
            Cine se pocaieste cu adevarat e gata sa sufere toate necazurile: foame si golatate, frig si caldura, boala si saracie, dispret si prigoana, nedreptate si defaimare, fiindca sufletul se avânta spre Domnul si nu se mai grijeste de cele pamântesti rugându-se lui Dumnezeu cu minte curata. Dar cel alipit de averi si de bani, acesta nu va putea avea niciodata mintea curata în Dumnezeu, fiindca în adâncul sufletului sau sade grija: ce sa faca cu acesti bani? Si daca nu se pocaieste sincer si nu se va întrista pentru ca L-a suparat pe Dumnezeu, va si muri în patimi fara sa fi cunoscut pe Dumnezeu. Când ti se ia ceea ce ai, da tu acel lucru, pentru ca iubirea dumnezeiasca nu poate refuza nimic; dar cine n-a cunoscut iubirea, acela nu poate fi milostiv, pentru ca în sufletul lui nu e bucuria Duhului Sfânt. Daca prin patimile Lui Domnul Cei Milostiv ne-a dat pe pamânt pe Duhul Sfânt de la Tatal, ba ne-a dat însusi Trupul si Sângele Lui, e limpede ca El ne va da si toate cele de care avem nevoie. Sa ne predam voii lui Dumnezeu si atunci vom vedea purtarea de grija (pronia) a lui Dumnezeu si Domnul ne va da si ceea ce nu asteptam. Dar cine nu se preda voii lui Dumnezeu, acela nu va putea vedea niciodata purtarea de grija a lui Dumnezeu fata de noi.
            Sa nu ne întristam de pierderea averilor noastre: acesta e un lucru neînsemnat. Tatal meu dupa trup m-a învatat aceasta. Când se întâmpla o nenorocire în casa, el ramânea linistit. Dupa ce casa noastra a luat foc oamenii spuneau: „Ivan Petrovici, ti-a ars gospodaria”, dar el raspundea: „Daca da Dumnezeu, mi-o voi pune pe picioare”. Într-o zi mergeam la ogorul nostru si eu i-am spus: „Uite, ne-au furat snopii de grâu, dar el mi-a raspuns: „Ei si? Fiul meu, Domnul a facut sa rodeasca pentru noi bucate din destul, dar cine fura înseamna ca are nevoie de ele”. Mi s-a întâmplat sa-i spun: „Dai mult de pomana, dar iata acolo jos oamenii traiesc mai bine decât noi si dau mai putin”, iar el mi-a raspuns: „Lasa, fiule, Domnul ne va da ce ne trebuie”. Si Domnul n-a înselat nadejdea lui. […]
            Daca gândesti rau despre aproapele tau, aceasta înseamna ca un duh rau viaza în tine si acesta îti insufla gânduri rele împotriva oamenilor. Si daca cineva nu se pocaieste si moare fara sa fi iertat fratelui sau, sufletul lui se va pogorî acolo unde salasluieste duhul rau care-i stapâneste sufletul. Aceasta e o lege pentru noi: daca ierti, înseamna ca Domnul te-a iertat; dar daca nu ierti fratelui tau, aceasta înseamna ca pacatul ramâne înca întru tine. Domnul vrea ca noi sa iubim pe aproapele; si daca tu gândesti despre el ca Domnul îl iubeste, aceasta înseamna ca iubirea Domnului e cu tine; si daca crezi ca Domnul iubeste mult faptura Sa si ti-e mila de întreaga zidire si iubesti pe vrajmasii tai si daca, în acelasi timp, te socotesti mai rau decât toti, aceasta înseamna ca e cu tine un mare har al Duhului Sfânt. Cine poarta în sine pe Duhul Sfânt, chiar daca nu mult, acela se întristeaza pentru toti oamenii ziua si noaptea, si în inima lui îi este mila pentru orice zidire a lui Dumnezeu si mai cu seama pentru oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sau se împotrivesc Lui si care, pentru aceasta, vor merge în focul chinurilor. El se roaga pentru ei ziua si noaptea, mai mult decât pentru sine însusi, ca toti sa se pocaiasca si sa cunoasca pe Domnul.
            Hristos S-a rugat pentru cei ce-L rastigneau: „Parinte, iarta-i ca nu stiu ce fac” (Lc. 23, 34). Stefan, întâiul diacon, se ruga pentru cei ce-l omorau cu pietre, ca Domnul sa nu le socoteasca pacatul acesta (F. Ap 7, 60). Si noi, daca vrem sa pastram harul, trebuie sa ne rugam pentru vrajmasi. Daca nu ti-e mila de pacatosul care va fi chinuit în foc, aceasta înseamna ca nu este întru tine harul lui Dumnezeu, ci în tine viaza un duh rau; si câta vreme esti înca în viata, sileste-te prin pocainta sa te slobozesti de el. […]

Sfântul Siluan Athonitul, Între Iadul deznadejdii si raiul smereniei, Editura: Deisis. Sibiu 2000
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim


~ WebMaster: Mihail Bacauanu | Site-uri: Eresul Catolic ~ Despre Masonerie ~ Despre Harry Potter | Blog: Sceptik ~