Toti, toti acestia, pâna la unul, si cei care lucreaza, si cei care sufera, si cei care ofera vrajitoriile si talismanele, si cei care le primesc, toti devin locasuri ale lucrarii necuratului duh; cei care se leapada de Hristos si de credinta lui Hristos se alatura lui satana si slujirii lui si trufiei sale. De unde, prin urmare, toti sunt tagaduitori ai fagaduintelor pe care le-au dat la Sfântul Botez, ca se vor lepada de satana si de orice slujire a lui, ca se vor alatura lui Hristos si credintei si cuvintelor Lui. O, ce nenorocire vrednica de plâns! O, ce mare pierzare a crestinilor![…]
            Asadar, sa nu te înseli, crestinule, ci afla ca nici lupul nu se face vreodata oaie, dupa proverb, nici diavolul nu se face vreodata doctor; si ca mai usor poate sa înghete focul si sa se încalzeasca zapada, decât sa vindece într-adevar diavolul; fiindca acesta, chiar daca ar vrea sa te vindece, nu poate, deoarece este cu totul neputincios, iar daca presupunem ca poate sa te vindece, totusi nu vrea, deoarece sanatatea omului este un bun, iar diavolul uraste totdeauna cele bune si de aceea este numit dusmanul binelui (misokalos). […] Astfel încât fii convins si crede, frate, ca numai Dumnezeu este adevaratul doctor al sufletelor si al trupurilor, iar vrajitorii si demonii nu vindeca cu adevarat, ci în închipuire.
            Iar, daca chiar presupunem ca însanatosesc trupul; cu îngaduinta lui Dumnezeu, totusi afla ca îl însanatosesc cu scopul de a omorî sufletul. Cum? Despartindu-te de credinta lui Hristos si târându-te spre faptul de a-i crede si de a-i adora pe ei. De aceea, ce folos ai sa primesti, frate, chiar presupunând ca trupul îti este însanatosit, traind astazi si murind mâine, daca, în schimb, îti este omorât sufletul nemuritor? Ce câstig ai sa dobândesti daca aici vei gusta putina sanatate, iar dincolo vei fi pedepsit vesnic? Duca-se asemenea sanatate! Duca-se o astfel de viata! Mai buna este moartea de mii de ori decât asa o viata si sanatate, precum spune Sfântul Ioan Gura de Aur: „... caci nu vindeca cu adevarat, de n-ar mai fi! Iar eu chiar de ar fi sa spun, umflând lucrurile, ca, si daca tamaduiesc cu adevarat, este mai bine sa mori decât sa alergi la dusmanii lui Dumnezeu si sa fii tamaduit în acest chip. Caci ce folos sa fii vindecat la trup, daca sufletul este pierdut ? Ce câstig are cineva sa dobândeasca mângâieri aici, urmând sa fie aruncat în focul nepieritor dincolo?" (Ioan Gura de Aur, Cuvântul V, împotriva iudeilor). Si iarasi spune: „chiar daca un demon va vindeca, mai mult a vatamat decât a fost de folos; caci a fost de folos trupului, care, totusi, putin mai târziu mort, urmeaza sa putrezeasca, însa a vatamat sufletul nemuritor" (Ioan Gura de Aur, Cuvânt catre iudai-zanti). Deoarece diavolul, fratilor, este un pescar foarte viclean si pierde o mica momeala ca sa prinda un peste mare, adica se multumeste sa va dea putina sanatate, numai sa va lipseasca de rai; sa va lungeasca putin viata, ca sa va pedepseasca vesnic. Nu vezi (îti spune Sfântul Ioan Gura de Aur) ca slabanogul era de treizeci si opt de ani în pat si, privit cu ura, îsi rabda cu vitejie boala, asteptând ajutorul lui Dumnezeu fara sa ceara sa-l farmece sau sa-i dea talismane ? „Si nu a alergat astfel la prezicatori, nu a mers la descântatori; nu si-a legat amulete, ci a asteptat ajutorul de la Dumnezeu" (Sf. Ioan Gura de Aur). […]
            Dar spui ca acea batrâna crestina si acel vraci crestin, ori de câte ori fac farmece si dau amulete, nu spun si nici nu scriu alte nume în afara de numele lui Dumnezeu, al lui Hristos, al Nascatoarei de Dumnezeu si al sfintilor si, deci, ce rau fac ei? La acestea îti raspunde Sfântul Ioan Gura de Aur si îti spune ca din aceasta cauza mai mult trebuie sa o urasti pe acea urâcioasa baba sau pe acel urâcios vraci, deoarece folosesc spre jignire si necinstire numele lui Dumnezeu si, crestini fiind, fac precum elinii, fiindca si demonii, desi rostesc numele lui Dumnezeu, totusi tot demoni sunt: „unii, socotind ca se îndreptatesc, spun ca este crestina femeia care descânta acestea si ca nu rosteste nimic altceva decât numele lui Dumnezeu. Asadar din aceasta pricina eu mai mult o urasc si mai mult ma dezgusta, fiindca s-a folosit de numele lui Dumnezeu spre ocara; fiindca, spunând ca este crestina, scoate la iveala cele ale elinilor: caci si demonii rosteau numele lui Dumnezeu, însa erau demoni; si astfel vorbeau împotriva lui Hristos: «te stim cine esti, Sfântul lui Dumnezeu» si totusi le-a astupat gura si i-a alungat" (Sfântul Ioan Gura de Aur, Despre statui, 21). […]
            Alergati înca în bolile voastre, dupa vindecarea de la Dumnezeu si la Stapâna noastra, Nascatoarea de Dumnezeu, mângâierea celor bolnavi si a celor întristati, si la toti sfintii alergati si, rugându-i cu credinta, veti dobândi dorita vindecare de boala voastra. Daca totusi chiar nu primiti dorita însanatosire, ci Dumnezeu v-a parasit ca sa va pedepseasca, deoarece asa este de folos pentru sufletul vostru, trebuie sa stati curajosi si tari în credinta si de o mie de ori preferati sa muriti decât sa chemati vrajitori si vrajitoare si în acest mod sa tagaduiti credinta lui Hristos si sa tradati evlavia. Dar, chiar daca altii, din întâmplare, va îndeamna la aceasta, rude sau prieteni, paziti-va, pentru dragostea lui Dumnezeu, sa nu va supuneti lor si sa fiti siguri ca, pentru rabdarea si marinimia voastra: 1) Dumnezeu are sa va încununeze cu cununa muceniciei; 2) constiinta voastra are sa se bucure si sa se multumeasca incomparabil mai mult decât daca primiti însanatosirea voastra; 3) oamenii au sa va aduca mari laude si 4) aveti, pentru tot timpul de dupa aceea, sa primiti si vindecarea bolii voastre, precum ne încredinteaza condeiul de aur al Sfântului Ioan Gura de Aur. […]
            Dar demonii nu descopera ce are sa devina sau sa pateasca omul, deoarece omul, fiind stapân pe sine, daca vrea, înclina spre bine, iar, daca nu vrea, înclina spre rau. De aceea este nedeslusit sfârsitul la care are sa ajunga.
            Si acest fapt devine limpede din istoria lui Iov. Caci sfârsitul acestuia nu a putut diavolul sa-l cunoasca, deoarece el se lupta si se straduia sa-l faca pe Iov sa rosteasca hule împotriva lui Dumnezeu si prin aceasta sa fie pedepsit, dar Iov, deoarece a suferit chinuirile dând multumita lui Dumnezeu, a fost si mai mult încununat. De aceea a spus si Sfântul Ioan Gura de Aur: „Diavolul nu stia la ce sfârsit vor ajunge luptele (lui Iov); caci, daca ar fi stiut, nu ar fi încercat, ca sa nu-si atraga o mai rea ocara" (Sfântul Ioan Gura de Aur, Cuvântul V la Cartea lui Iov). […] Da, cunosc dinainte multe si demonii, cum spun sfintii teologi, dar mai ales pe cele naturale, deducând cunoasterea acestora din cauzele si legile naturii, precum si multi dintre oameni, care, desigur, sunt filosofi, cunosc dinainte si prezic multe de felul acesta; însa cele dorite si aflate în adâncul inimii omului Dumnezeu singur le descopera cu exactitate, ca un Creator al inimilor, precum a spus Solomon: „Tu singur stii inima tuturor fiilor oamenilor" (III Regi 8,39); iar diavolul din miscarile trupului deduce gândurile si simtamintele, precum spune Isidor din Pelusion, scriind: „diavolul, preabunule, nu stie cele din cuget, caci acest lucru este numai al puterii dumnezeiesti, care a zidit inimile noastre, ci el numai din miscarile trupului pricepe ceea ce vrea sufletul" (Epistole, 156,Catre Arhontie Prezviterul.
            Însa, atât pe cele ce tin de fire, cât si pe cele ce tin de vointa, pe care demonii vor sa arate ca le stiu dinainte, ei le stiu fara limpezime, întunecate, nelamurite, piezise. De aceea si demonul numit Apollon si idolul lui erau numiti Loxias chiar de greci, deoarece oracolele si prevestirile pe care le prezicea erau piezise, ca mersul crabului, si puteau sa fie întelese si-asa si-asa, si într-un sens si-n altul, si-mi îngadui sa spun ca demonii, desi cunosc adevarul de cele mai multe ori, totusi nu vor sa-l marturiseasca în mod voit, afara de o mare nevoie. Deoarece în chip firesc sunt mincinosi, prin urmare iubesc totdeauna minciuna, urasc adevarul, precum a spus Domnul: „acela ucigator de oameni a fost de la început si întru adevar nu a stat... pentru ca este mincinos si tata al minciunii" (Ioan 8,44). .[…] Ah! unde este si acum un alt Profet Ilie, sa vada crestinii cum trimit la prezicatori si prezicatoare, ca sa întrebe daca se ridica din boala lor, si sa le spuna: voi, crestini, deoarece dispretuiti pe Hristos si pe sfintii Lui si mergeti la prezicatori, acestea spune Domnul: nu va veti ridica din boala voastra! Deoarece chemati la casa voastra vrajitoare ca sa va faca farmece, acestea spune Domnul: veti muri de moarte urâta si dureroasa! Deoarece si mergeti la demoni si vrajitori, cerând ajutor ca sa biruiti tribunalele si sa câstigati procesul vostru, acestea spune Domnul: voi urmeaza sa fiti biruiti si sa pierdeti procesul vostru. Deoarece si cereti de la demoni sa aflati ce aveti sa patiti, acestea spune Domnul: aveti sa patiti multe nenorociri, multe necazuri, multe primejdii, astfel încât sa fiti nimiciti si sa dispareti de tot, fiindca ati tagaduit pe Dumnezeu, Care descopera toate cele viitoare, si ati cautat scapare la demoni, care sunt întunecati si nu au nici o cunoastere dinainte a celor viitoare.
            Stiti pentru ce uneori demonii prezic anumite lucruri si se întâmpla? .[…] Deoarece voi, prin faptul ca sunteti robi diavolului, iubind lucrarile lui diavolesti si patimile, din cauza aceasta, acela, avându-va sub puterea lui, face ceea ce vrea sa va prezica, chiar prin lucrarile lui, precum si un hot, când face rob pe vreun om; daca îi spune aceluia ca are sa traiasca sau are sa moara, asa se si întâmpla. Deoarece, daca hotul acela vrea sa-i lase viata sau sa-l omoare, poate sa le faca pe-amândoua, dupa acelasi Ioan Gura de Aur: „Spune-mi, daca vreo capetenie de tâlhari are în mâinile si în puterea lui pe un fiu de împarat, fiu care i-a cerut ajutor în pustietate si care a îndragit vietuirea împreuna cu acela, va putea sa-i spuna daca moare ori daca traieste ? Negresit va putea. Dar de ce ? Nu pentru ca a prevazut viitorul, ci deoarece are stapânire sa-l dea pierzarii sau sa îl izbaveasca pe copil, fiindca acela l-a facut stapân" (Sf. Ioan Gura de Aur, Cuvântul VIII la Epistola a II-a catre Timotei).
            De aceea la un crestin, care are credinta puternica în Domnul si care pazeste poruncile Lui, demonii nu au nici o putere, nici sa prezica, nici sa faca altceva. Si aceasta acelasi Ioan Gura de Aur o spune pentru el însusi: „iar daca au vreo putere de cunoastere dinainte, adu-i pe acestia la mine, credinciosule; fara lauda îti spun..., caci sunt plin de pacate; însa în ce-i priveste pe acestia nu as putea sa ma smeresc, ci pe toti îi dispretuiesc cu harul lui Dumnezeu; adu la mine pe barbatul vrajitor, daca are vreo putere de cunoastere dinainte sa spuna ce mi se va întâmpla mâine; dar nu va spune, caci sunt sub puterea împaratului (a lui Hristos), si nu are stapânire asupra mea, si nici supunerea (mea)" (Sf. Ioan Gura de Aur, Cuvântul VIII la Epistola a Il-a catre Timotei).
            Încât din cuvintele Sfântului Ioan Gura de Aur tragem aceasta încheiere de obste, ca demonii nu cunosc dinainte pur si simplu nici un lucru, ci din necredinta fata de Dumnezeu si din credinta crestinilor în demoni, si din viata lor cea rea ei (demonii) primesc motivul cunoasterii dinainte.[…]
            Iar daca ati pierdut animale sau robi sau altele de acestea, sa nu alergati la vrajitori si demoni ca sa vi le dezvaluie, nu, ci alergati la sfinti, slujitorii lui Dumnezeu, si rugati-i cu credinta si aceia vi le dezvaluie, daca dezvaluirea lor tinteste catre folosul sufletului vostru si mai ales alergati la Sfântul Theodor din Tiron, care a primit de la Dumnezeu harul aparte de a dezvalui lucrurile ascunse si pentru aceasta este supranumit Dezvaluitorul (Phanerotis).[…]
            Sa spun si mai pe larg ? Chiar si daca spun adevarul prezicatorii si demonii, voi cu nici un chip sa nu-i credeti. Pentru ce ? Deoarece când îi credeti o singura data, aceia gasesc un chip ca împreuna cu adevarul sa amestece si minciuna, si astfel va înseala si va pierd.[…]
            Si, ca sa concluzionez totul din acest raspuns, demonii nu pot sa va faca rau, fratilor, fara sa primeasca îngaduinta si încuviintare de la Dumnezeu, fie pentru pacatele voastre, fie ca Dumnezeu sa va faca mai încercati cu ispitele. […] Asadar, ori de câte ori tu iesi din casa ta, pazeste-te numai de pacat si sa nu te temi nici chiar de diavol în persoana: „caci nu întâlnirea unui om face ca ziua sa devina rea, ci vietuirea în pacate; deci, ori de câte ori ai iesit, la un singur lucru vegheaza, sa nu-ti iasa în cale pacatul (caci acesta este cel care ne pune piedica), iar fara acesta, diavolul nu poate sa ne vatame cu nimic" (Sfântul Ioan Gura de Aur, Despre statui, Cuvântul XXI).[…]
            De acest fel sunt pedepsele la care Dumnezeu supune pe vrajitori si pe cei care alearga la vrajitori: Canoanele Sfintelor Sinoade si ale Sfintilor Parinti supun la diferite pedepse pe cei care folosesc vrajitoriile. Al VI-lea Sfânt Sinod Ecumenic, în Canonul 61, stabileste ca cei care se încredinteaza pe ei însisi prezicatorilor cu scopul sa afle de la ei lucrurile tainuite, pe care le doresc, sa stea departe de Sfintele Taine timp de sase ani. La fel îi pedepseste pe aceia care spun ursitele oamenilor si pe prevestitorii dupa nori, pe cei care fac farmece si pe cei care fac amulete sau care le poarta. Iar daca acestia nu se opresc de la asemenea vrajitorii, ci staruie în rautatea lor, porunceste sa fie separati cu desavârsire si sa fie exclusi din Biserica lui Hristos si de la contactul cu crestinii. Si acelasi Sfânt Sinod Ecumenic afuriseste pe laicii care aprind focuri în prima zi a lunii si le sar, iar pe cei sfintiti îi cateriseste în Canonul 65. Sfântul Sinod local de la Ankyra pedepseste la cinci ani, în canonul 24, pe acei crestini care aduc vrajitori la casele lor ca sa descopere vrajitoriile pe care altii le fac lor. Iar Sfântul Sinod local de la Laodiceea exclude prin Canonul 36 din Biserica lui Hristos pe aceia care poarta amulete. Si Sfântul Vasile cel Mare, în Canonul 65 al lui, îi pedepseste pe cei care fac vraji si pe cei care fac farmece ca si pe cei care omoara în chip voit, adica îi tine douazeci de ani departe de Sfintele Taine. La fel, si pe cei care s-au lasat pe ei însisi prada prezicatorilor, în Canonul 72 al lui. Iar Sfântul Grigorie de Nyssa, în Canonul 3 al lui, îi pedepseste pe aceia care merg la prezicatori, pentru desconsiderarea si încalcarea credintei lui Hristos, ca si pe cei care-L tagaduiesc în chip voit pe Hristos, adica sa nu se împartaseasca în toata viata lor. Iar pe aceia care pentru vreo nevoie a lor si constrângere si-au nesocotit sufletul si au mers la vrajitori îi pedepseste ca si pe cei care-L tagaduiesc pe Hristos; în chinuri si torturi, adica timp de noua ani (sa nu se împartaseasca). […]

Sfântul Nicodim Aghioritul, Despre vraji, editura Sophia, Bucuresti, 2003
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim