Al treilea loc al dumnezeiestilor dulceti este dumnezeiasca Scriptura, pentru ca īn ea se afla adevarul desavīrsit precum si o dulceata desavīrsita

            Al treilea loc al dulcetilor dumnezeiesti sīnt cuvintele dumnezeiestilor Scripturi, caci īn ele se afla un adevar desavīrsit, din care mintea se lumineaza si straluceste. […] „Īncepatura cuvintelor Tale este adevarul” (Psalm 118:160). Si pentru ca īn Scripturi se salasluieste o desavīrsita dulceata si dar, care, lucrīnd si atragīnd ca un magnet, atrage inimile cititorilor spre unire si smerenie. Si nu este aici nimic de mirare, deoarece cuvintele Scripturilor sīnt cuvintele lui Dumnezeu, ale Sfīntului Duh, si astfel a zice, ale īnsusi adevarului si darului. „Acestea – zice – graieste Domnul. Si s-a facut cuvīntul Domnului! Si Duhul Domnului a grait īn mine!” De aceea zice si dumnezeiescul Gura de Aur: „Citirea Scripturilor este deschidere a cerurilor, iar gurile Proorocilor sīnt gura a lui Dumnezeu.” Si aceasta, fara a mai zice ca aceste cuvinte mai sīnt: īnaltimea cuvīntarii de Dumnezeu, adīncul Iconomiei, latimea folosului si lungimea īntelepciunii si a cunostintei. Acestea se cuprind fiecare īn parte īn Scripturi, si din ele iese un izvor de dulceata pentru minte si inima.


Scriptura cea noua o covīrseste pe cea veche

            Toata dumnezeiasca Scriptura, si cea veche, si cea noua, le cuprinde pe cele zise mai sus, dar mai ales Scriptura cea Noua. De aceea a zis Marele Vasile: „Orice cuvīnt al Evangheliei este mai de pret decīt toate celelalte īnvataturi ale Duhului, pentru ca īn acelea ne-a vorbit Domnul prin robii Sai, prin Prooroci, pe cīt īn Evanghelii ne-a vorbit Īnsusi Stapīnul” (omilia XVI, la cuvintele „la īnceput era Cuvīntul”, P. S. B. 17, p. 514). Vedem īntr-adevar īn Scriptura cea Noua cuvinte simple si prea-usoare. […]
            Desfateaza-te īn citirea dumnezeiestilor Scripturi, pentru folosul tau, deoarece afli īn ele doctoria oricarei patimi pe care o ai. „Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si folositoare – zice acelasi Vasile. De aceea a fost scrisa de Duhul pentru toti oamenii, ca fiecare sa luam din ea, ca dintr-un spital obstesc al sufletelor, tamaduirea pentru propria noastra boala” [P. S. B. 17, omilie la psalmul 1, p. 183].
            Caci poti, īntocmai ca o albina, sa iei din livada Scripturilor florile faptelor bune: astfel, de la Avraam aduni facerea de bine catre straini si catre cei care au trebuinta; de la Iov, barbatia si rabdarea; de la Iosif, īntreaga-īntelepciune; de la Moise si de la David, blīndetea si nepomenirea de rau; de la Evanghelisti, credinta cea īntru Hristos; de la Ioan, cuvīntarea de Dumnezeu; de la Petru, marturisirea, iar de la Pavel, rīvna cea īnfocata. Si, pe scurt, din Scripturi afli care sīnt izvoarele si īnvataturile tuturor faptelor īmbunatatite, ale fagaduintelor si ale īngrozirilor. Prin acestea toate, omul cel dupa Hristos se face īntreg si desavīrsit – dupa cum scrie fericitul Pavel: „Toata Scriptura este de Dumnezeu insuflata si de folos spre īnvatatura, spre mustrare, spre īndreptare, spre īnteleptirea cea spre dreptate” (2 Timotei 3:16).


Scriptura cea Noua covīrseste pe cea veche, iar pe cea noua o covīrseste testamentul Domnului

            Si, de voiesti sa īndulcesti, sa ranesti si sa-ti īnmoi inima ta cu īndulcirile, cu sagetile si cu atragerea dragostei lui Iisus, citeste deseori testamentul Domnului nostru din Evanghelia de la Ioan. Mai presus este Scriptura cea Noua decīt cea veche, mai presus decīt cea veche sīnt Evangheliile, mai presus decīt Evanghelistii este Ioan (dupa Marele Vasile, vezi omilia XVI la cuvintele „la īnceput era Cuvīntul”)‚ mai presus decīt Evanghelia de la Ioan este testamentul Domnului. Caci mai ales prin el prea-dulcele Iisus a desertat – ca sa zic asa – si a varsat īn dumnezeiestii Sai Apostoli si, prin ei, noua tuturor acest adīnc al dragostei Sale celei din inima si a descoperit cele mai īnalte, mai mīntuitoare si mai ascunse Taine ale inimii Sale. Si nu a facut aceasta ca un stapīn robilor sai, ci asemenea unui dascal ucenicilor sai si unui parinte prea-iubitor de fii si de nepoti. […]


Prin fapte se cuvine a citi cineva Scripturile

            […] Daca doresti sa dobīndesti din Scripturi adevarata si desavīrsita dulceata, sa te sīrguiesti a le citi nu numai prin īntelegeri subtiri, ci si prin lucruri si fapte, si nu numai pentru iubirea de īnvatatura, ci si pentru iubirea de osteneala – dupa cum īti porunceste Cuviosul Marcu, zicīnd: „Cuvintele dumnezeiestii Scripturi citeste-le prin fapte si nu le īntinde īn vorbe multe, īngīmfīndu-te īn desert cu simpla lor īntelegere” (FR 1‚ Despre legea duhovniceasca īn 200 de capete, cap. 85, p. 244, 1999). Zice si un oarecare Parinte: „De aceea iubitorul de īnvatatura este dator a fi iubitor de osteneala, deoarece cunostinta cea goala nu aprinde candela,” Iar aceasta o vei cīstiga daca socotesti ca sfaturile pe care le gasesti īn Scripturi s-au grait pentru īndreptarea ta, si nu pentru īndreptarea altora – dupa cum a zis acelasi dumnezeiesc Marcu: „Cel ce e smerit īn cugetul sau si īmplineste o lucrare duhovniceasca, cīnd citeste dumnezeiestile Scripturi, pe toate le aduce īn legatura cu sine, si nu cu altul” (FR 1, cap. 6, p. 284-285). Ca aceasta este adevarata īntelepciune: cinstirea de Dumnezeu si departarea de rele – dupa cum este scris la Iov: „Si a zis omului Dumnezeu: Iata, frica de Dumnezeu este īntelepciunea, iar a se feri de rele este stiinta” (Iov 28:28). De aceea a zis si Grigorie cuvīntatorul de Dumnezeu: „Īntīia īntelepciune este viata laudata si lui Dumnezeu curatita” (Cuvīnt pentru grindina).


Si citirea dumnezeiestilor Parinti pricinuieste dulceata

            Pe līnga citirea Scripturilor, citeste si pe tīlcuitorii ei, dumnezeiestii Parinti, si vei lua tot atīta dulceata de la ei ca si de la Scripturi. Ca acestia, descoperind prin sfintitele lor scrieri īntelesurile cele ascunse īn Scripturi, lumineaza mintea si o fac sa cunoasca cele pe care nu le stia mai īnainte. Ca zice: „Aratarea cuvintelor tale lumineaza si īntelepteste pe prunci” (Psalm 118:130). Dar, pentru ca cunostintei celei ascunse īi urmeaza din fire o mare dulceata – dupa acel cuvīnt al filosofului: „Toti oamenii din fire doresc sa cunoasca” – pentru aceasta bucuria si veselia ce se va naste […] din tīlcuirile si cuvintele dumnezeiestilor Parinti este nespusa. Astfel, vei striga si tu acele cuvinte uimitoare ale sufletului lui David, zicīnd: „Īn calea marturiilor Tale m-am desfatat ca de toata bogatia, si bucura-ma-voi de cuvintele tale ca cel ce a aflat comoara mare!” Si iarasi: „Buna este mie legea gurii Tale mai mult decīt mii de aur si de argint!” Si: „Cīt sīnt de dulci gītlejului meu cuvintele Tale, mai mult decīt mierea, gurii mele!” Fii cu grija: sa nu citesti carti de ale ereticilor, iar de cartile celor fara de Dumnezeu sa te departezi ca de foc si nici macar īn mīini sa nu primesti sa le iei! […] Aceasta o porunceste dumnezeiescul Ioan Scararul: „Nu citi cuvinte straine credintei īnainte de a ajunge la puterea cea duhovniceasca, caci īi īntuneca pe cei neputinciosi, fiind cuvinte ale īntunericului.” […]


Toti Crestinii trebuie sa citeasca Scripturile

            Toti Crestinii care stiu carte sīnt datori sa citeasca dumnezeiasca Scriptura, deoarece – dupa cum spune dumnezeiescul Gura de Aur – fara a citi dumnezeiestile Scripturi, nu poate a se mīntui cineva: „Nu este cu putinta a se mīntui cineva, de nu se va īndulci adeseori cu citirea duhovniceasca.” (omilia a III-a la Sfīntul Lazar); si pentru ca – dupa cum zice dumnezeiescul Ioan Scararul – cititul lumineaza, si aduna mintea si pune deprinderile īn rīnduiala: „Citirea are nemasurata putere de a lumina si a aduna mintea, caci īn ea sīnt cuvinte ale Duhului Sfīnt, si pe cei ce le īmplinesc īi pune cu siguranta īn rīnduiala.” Zice īnca si Sfīntul Efrem: „Asa cum trīmbita care striga īn vremea razboiului trezeste osīrdia vitejilor luptatori īmpotriva dusmanilor, tot astfel si dumnezeiestile Scripturi īti desteapta osīrdia spre lucrurile cele bune, īmbarbatīndu-te īmpotriva patimilor. De aceea, frate al meu, trezeste-te cu nadejde, sīrguieste-te pururi sa te lipesti de citirea dumnezeiestilor Scripturi, care sa te īnvete cum trebuie sa fugi de cursele vrajmasului si sa dobīndesti viata cea vesnica.” Deci zic: Toti sīnt datori sa citeasca Scripturile, ca pe unele ce sīnt folositoare. […]

Sfīntul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simturi, Ed. Buna Vestire, Bacau, 2000
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim