Pentru pazirea gustului

            Al patrulea organ al simturilor ce ne īntīmpina pe noi este cel al gustului, adica īntr-un cuvīnt al gurii. O! Peste mare negutatorie dam aici! Acest organ al simturilor se aseamana cu prapastia cea mare care s-a deschis fara veste īn partile Romei, atīt de adīnca, īncīt oricīta materie s-ar fi aruncat īn ea, toata se scufunda si nu se umplea niciodata, dupa cum scriu istoricii. Acest organ al simturilor este o prapastie atīt de larga, īncīt īncap īn ea oricīte feluri de mīncare scot pamīntul si marea. Este un vas fara fund – dupa Grigorie de Nyssa – care mereu se umple, dar pururea ramīne gol. Si – ca sa zic īntr-un cuvīnt – este un iad nesatul. Acest organ al simturilor, chiar daca este al patrulea cu rīnduiala, īnsa cu puterea eu īl numesc primul.


Ce se naste din multele feluri de mīncare

            Sa īnchizi, asadar, īn afara acestei usi mari a simturilor tale mīncarurile cele felurite. Afara cu mesele cele bogate, afara cu dresurile bucatarilor, afara desfatarile si īmbuibarile! De ce oare s-au nascocit unele ca acestea? Īntr-adevar, nu poti sa raspunzi ca pentru o nevoie si grja de neaparata trebuinta a trupului, ci doar pentru blestemata dulceata a gītlejului. Cine naste niste mīncaruri felurite ca acestea? Īntr-adevar, nu faptele bune, ci numai patimile si rautatile sufletului si ale trupului. Lacomia, nesatiul si īmbuibarea sīnt primii lor nepoti. Spune-mi mai mult! – īmi vei cere. Iata: betia, delirul, īngrasarea, guta, apoplexia. Mai mult decīt atīt: curvia si sodomia. Si – ca sa zic pe scurt – aproape toate patimile cele trupesti si nerationale care se lucreaza sub pīntece sīnt urmarile cele rele ale desfatarii gustului.
            Dumnezeiescul Grigorie de Nyssa – vorbind despre acestea – zice despre gust: „Iar placerea gustului este – cum ar zice cineva – maica multor pacate īn parte. Caci cine nu stie ca multimea lacomiei de mīncare e radacina aproape a tuturor pacatelor din viata? Pentru ca din ea se naste desfatarea, betia, lacomia pīntecelui, risipa pentru mīncari alese, belsugul nemasurat, saturarea, ospetele, lunecarea dobitoceasca si nesocotita īn patimile de necinste” (P.S.B. 29, Despre rugaciunea domneasca, cuvīntul V, p. 448). Acestea sīnt aratate la Sodomitenii care au cazut īn acele patimi pe care le auzim cu totii, deoarece se īmbuibau cu desfatarile: „Aceasta era faradelegea Sodomitenilor: erau mīndri, se īmbuibau cu pīine si traiau numai īn chefuri si īn desfatari” (Iezechil 16:49). Se vede si la Israeliti, despre care, dupa ce au mīncat si au baut, dumnezeiasca Scriptura zice ca „s-au sculat atunci sa joace” (vezi Iesire 32:6). Si ce īnseamna sa joace – dupa Sfīntul Chiril al Alexandriei – sa citesti singur īn tomul īntīi al Filocaliei cel tiparit de noi, care tīlcuieste prin Sfintii Parinti din el cele cinci carti ale lui Moise.
            Acest lucru este aratat si īn cuvintele Apostolului, care pune – īmpreuna cu bancheturile, betiile, desfatarile, zaiafeturile – si aprinderile si curviile. Caci zice: „Ziua, cu bun chip sa umblam, nu īn ospete si īn betii, nu īntru curvii si īntru fapte de rusine, nu īntru pricire si pisma” (Romani 13:13). […]


Cum desfatarea gustului īndeparteaza de la dreapta credinta

            Dar de ce zic eu acestea? Desfatarea gustului departeaza si de la īnsasi dreapta credinta. Aceasta o arata si Israelitenii cei de demult, despre care s-a zis: „... īngrosatu-s-a, īngrasatu-s-a, latitu-s-a, si a parasit pe Dumnezeul cel ce l-a facut pe el” (Deuteronom 32:15).
            Mai pe urma, sīnt aceia pe care dumnezeiescul Apostol īi pomeneste īn Epistola catre Filipeni si pe care īi numeste dusmanii crucii. Cine sīnt aceia, Pavele? sīnt aceia „al caror Dumnezeu este pīntecele si a caror slava este īntru rusinea lor” (Filipeni 3:19). […]


Mīncarea are trei rīnduieli

            De vreme ce mīncarea (dupa Grigorie Sinaitul) are trei rīnduieli: īnfrīnare, īndestulare si saturare – īnfrīnarea este atunci cīnd, mai vrīnd īnca sa manīnce, se īnfrīneaza si se scoala īnca flamīnd; īndestulare este cīnd va mīnca de ajuns, iar saturare cīnd se va satura. […] Īnsa Marele Vasile nu numai ca nu īngaduie tinerilor saturarea, ci nici sa manīnce spre īndestulare nu-i lasa, ci cu īnfrīnare. Caci zice: „Tocirea trupului si robirea lui cu nimic altceva nu se ispraveste decīt cu īnfrīnarea. Caci fierberea tineretii si oprirea de la porniri se ispraveste ca si cu un frīu oarecare.” […]


Ce trebuie sa spuna cineva ca sa opreasca mīncarea multa

            Asadar, īntotdeauna cīnd manīnci si cīnd bei, sa-ti aduci aminte de cuvīntul acelui psalm: „Ce folos este īntru sīngele meu, cīnd ma pogor eu īntru stricaciune?” (Psalm 29:9) si sa-l spui īn tine īnsuti, asa cum te sfatuieste Marele Vasile, ca sa opresti cu acesta mīncarea si bautura cea multa. Caci, tīlcuind acest stih, dumnezeiescul Parinte zice asa: „Pentru ce am nevoie – spune mai departe psalmistul – de bunastarea trupului meu si de multimea sīngelui, odata ce trupul meu va fi dat nimicirii obstesti? Asadar, „īmi chinuiesc trupul si-l supun robiei” (I Corinteni 9:27), pentru ca nu cumva, din pricina sīngelui puternic si clocotitor, multimea carnii mele sa-i dea prilej de pacat!” Nu-ti lingusi, omule, trupul cu somn, cu bai, cu asternuturi moi! Spune totdeauna cuvīntul acesta: «Ce folos de sīngele meu, daca ma cobor īn stricaciune?» Pentru ce te īngrasi si pui carne pe tine? Nu stii oare ca, cu cīt īti faci mai grasa carnea, cu atīt īti faci mai grea īnchisoarea sufletului tau?” (Tīlcuire duhovniceasca la psalmi, Ed. I. B. M. B. O. R., 2000, pp. 100-101).

Sfīntul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simturi, Ed. Buna Vestire, Bacau, 2000
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim