Ca urmare, sa cautam toti de aici īnainte un singur lucru: virtutea, ca sa ne bucuram de pace, sa gustam mīngīierile unirii si ale dragostei necurmate. Daca te casatoresti cu o femeie bogata, iei mai degraba un stapīn pe cap decīt o femeie. Afara de aceasta, prin firea lor, femeile sīnt pline de desertaciune, de mīndrie si de dorinta de a-ti lua ochii; daca le mai vine īn ajutor si averea, īn ce chip le vor mai putea suferi barbatii lor? Dimpotriva, acela care ia o femeie de seama lui sau una mai saraca decīt el īsi ia un ajutor, un tovaras, si cu adevarat aduce fericirea īn casa lor. Lipsa de avere o īndeamna pe femeie sa fie supusa barbatului īntru totul, sa i se plece si sa-l asculte īn toate, asa ca piere pricina de cearta, lupta, īngīnfare, neīntelegeri, si se savīrseste legatura pacii, unirii, iubirii si a īntelegerii. Pace deci si bun trai, iar nu bani! Casatoria nu este facuta ca sa ne umplem casa de lupte si batai, sa traim īn mijlocul certurilor, sa muncim īn neīntelegeri si sa ne facem viata nesuferita, ci ca sa ne dea un ajutor, sa ne deschida un liman, un adapost, sa ne mīngīie īn īntristare, sa gasim multumire īn vorba cu femeia noastra. Cīti bogati nu s-au vazut mai īmbogatiti prin zestrea femeii, dar lipsiti deodata si pentru totdeauna de pace si fericire printr-o casatorie care facea din masa lor o arena, un teatru de lupte zilnice? Si dimpotriva, cīti saraci nu s-au vazut, uniti cu femei īnca mai sarace, care se bucura de pace si sīnt fericiti sa traiasca, pe cīnd multi bogati, īn mijlocul belsugului, īsi doresc moartea, ca sa scape de femeia lor, si nu cer decīt scaparea de o viata atīt de nesuferita? Asa este de adevarat ca banii nu folosesc la nimic, daca n-ai o sotie virtuoasa. Dar ce sa mai vorbim de pace si īntelegere? Aceluia care nu se gīndeste decīt sa cīstige bani adesea patimeste rau fiindca a luat īn casatorie o femeie mai bogata decīt el. Cīnd īsi sporeste stralucirea traiului pe masura zestrei primite, moartea fara de vreme a sotiei vine de-l sileste sa dea īnapoi parintilor zestrea īntreaga; atunci, asemenea naufragiatilor care nu scapa decīt cu trupul din valuri, nenorocitul - dupa atītea certuri, lupte, neīntelegeri, procese - abia scapa din īncurcatura numai cu trupul si libertatea sa. Si, dupa cum negutatorii nesatui īsi pierd totul īn naufragiu pentru ca au īncarcat corabia cu multe marfuri si i-au pus o greutate mai mare decīt puterea ei, tot asa si cei care urmaresc casatorii bogate, pe cīnd cred ca-si maresc avutia prin zestrea femeii, o pierd si pe aceea pe care o avusesera mai nainte. Este destul o clipa si o izbitura de val ca sa se scufunde o corabie; tot asa, moartea timpurie a femeii este destula ca sa aduca sotului saracia si doliul.
            Gīndindu-ne bine la toate acestea, sa nu mai cautam bani, sa cautam virtutea, cinstea, smerenia. O femeie smerita, virtuoasa, īnteleapta, fie chiar fara avere, va sti sa se foloseasca de saracie mai bine decīt alta de bogatie; dimpotriva, o femeie rea, neīnfrīnata, cicalitoare, chiar daca ar gasi īn casa mii de comori, le va risipi mai repede decīt orice furtuna si va aduce pe capul barbatului, odata cu saracia, si nenumarate nenorociri. Sa nu cautam deci bogatie, ci o femeie care sa foloseasca bine averea noastra.
            Afla mai īntīi care este pricina casatoriei si de ce ne-a fost lasata, si nu cere nimic mai mult. Care este pricina casatoriei si īn ce scop a fost hotarīta de Dumnezeu? Asculta ce zice Pavel: Din pricina aprinderii, fiecare sa-si aiba femeia sa (1 Corinteni 7:2). N-a zis „pentru ca sa usurezi saracia” sau „pentru ca sa dobīndesti bogatie”; dar ce? Pentru ca sa fugim de aprindere, sa potolim pofta, sa traim īn curatie, sa ne facem placuti lui Dumnezeu, multumindu-ne numai de femeia noastra. Iata darul casatoriei, iata rodul, iata cīstigul. Nu da drumul la mult ca sa alergi dupa putin, caci banii sunt putin lucru īn fata curatiei. Singura pricina care trebuie sa ne īndemne la casatorie sa fie hotarīrea de a fugi de pacat, de a scapa de orice aprindere; orice casatorie deci trebuie sa tinteasca sa ne ajute la pastrarea curatiei. Si va fi asa, daca vom lua īn casatorie femei care sa ne īndemne catre multa evlavie, multa īnfrīnare si multa īntelepciune. Caci frumusetea trupului, cīnd nu are ca tovaras virtutea sufletului, īl va putea tine pe barbat 20 sau 30 de zile, dar nu va merge mai departe, caci va da pe fata rautatea ascunsa, si atunci tot farmecul va fi spulberat. Dimpotriva, acelea īn care straluceste frumusetea sufletului n-au nici o teama de fuga vremii, care le da prilej īn fiecare zi sa-si descopere frumoasele lor īnsusiri; [fata de acestea], dragostea sotilor se face mai vie, legatura dintre ei se strīnge mereu. Īn aceasta stare de lucruri si īnaintea acestei vii si firesti iubiri, orice fel de aprindere este aruncata departe; chiar gīndul de neīnfrīnare nu va intra niciodata īn mintea barbatului legat de femeia sa prin dragoste. Īi va fi credincios pīna la sfīrsit si astfel, prin curatia sa, va coborī asupra casei sale bunavointa si sprijinul dumnezeiesc. Iata casatoriile pe care le faceau dreptii īn vremurile vechi, mai aplicati catre virtute decīt catre bogatie. Si ca lucrul acesta este adevarat, va voi arata printr-o pilda o astfel de casatorie: Avraam era acum batrīn si vechi de zile, si Domnul īl binecuvīntase īntru toate. Atunci a zis Avraam slugii celei mai batrīne a casei sale, care era mai mare peste toate ale sale: Pune mīna ta sub coapsa mea! Si te voi jura pe Domnul Dumnezeul cerului si al pamīntului ca feciorului meu Isaac sa nu-i iei femeie din fetele Hananeilor, īntre care locuiesc eu. Ci vei merge īn pamīntul unde m-am nascut eu, la neamul meu, si de acolo vei lua femeie fiului meu Isaac (Facerea 24:1–4). Vedeti ce grija la acest om virtuos, la acest drept, pentru casatorie? N-a chemat femei rele, cum fac cei de acum, nici babe bune de gura, ci a īncredintat acest lucru īn mīna slugii sale. Si chiar acesta este un semn al marii īntelepciuni a Patriarhului: ca a putut sa creasca o astfel de sluga careia sa-i īncredinteze o īnsarcinare atīt de mare. Īn sfīrsit, femeia care īi trebuie lui nu este nici o femeie bogata, nici o femeie frumoasa, ci o femeie virtuoasa, si de aceea pune pe sluga sa sa faca o cale atīt de lunga. Luati īn seama si priceperea slugii! El nu zice: „Ce īnsarcinare īmi dai tu? Cīnd noi sīntem īnconjurati de atītea neamuri la care se gaseste multime de fete de oameni bogati, alese, frumoase - tu ma trimiti īntr-o tara asa de departata, printre oameni necunoscuti? Cu cine voi vorbi? Cine ma va cunoaste? Si daca īmi īntind curse, daca ma īnseala? Caci nu e nimic mai usor de īnselat decīt un strain.” El n-a zis nimic de acestea, ci, dīnd la o parte toate, s-a oprit numai la banuiala care se iveste de la īnceput īn minte: neīmpotrivindu-se stapīnului sau, a aratat supunere; [apoi], īntrebīnd numai ceea ce trebuia sa stie, si-a aratat priceperea si prevederea. Care este acest lucru, ce a īntrebat pe stapīnul sau? Dar de nu va vrea fecioara – a zis el - sa vina cu mine īn pamīntul acesta, īntoarce-voi pe fiul tau acolo īn pamīntul de unde ai iesit? (Facerea 24:5). Avraam i-a raspuns: Ia aminte sa nu īntorci pe fiul meu acolo. Domnul Dumnezeul Cerului si al pamīntului - Cel ce m-a luat din casa tatalui meu si din pamīntul īn care m-am nascut, Cel ce mi-a grait si s-a jurat mie, zicīnd: īti voi da pamīntul acesta tie si semintiei tale - Acesta va trimite pe īngerul Sau īnaintea ta, si vei lua femeie feciorului meu de acolo (Facerea 24:6-7). Vedeti credinta Patriarhului? Nu s-a rugat nici de prieteni, nici de rude, nici de vreun altul, ci i-a dat pe Dumnezeu ca talmacitor si ca tovaras de drum. Apoi, voind sa īntareasca pe sluga, īn loc sa-i spuna numai: Domnul Cerului si al pamīntului - adauga: Care m-a scos din casa tatalui meu. Adu-ti aminte - zice el - cum am facut atīta drum, cum, parasindu-ne tara, am gasit mai multa multumire īn pamīnt strain, cum cele fara putinta s-au faptuit īn totul. Si nu numai īn īntelesul acesta zice: Cel ce m-a luat din casa tatalui meu, ci vrea sa-i arate ca Dumnezeu īi este datornic. Noi sīntem creditorii lui - zice Avraam - si chiar El a fagaduit: Īti voi da tie acest pamīnt si semintiei tale. Asa ca, chiar daca am fi nevrednici, ne va ajuta, pentru ca a facut īnvoiala nemincinoasa cu īnsasi gura Sa; va īnlatura toate piedicile dinaintea noastra si va aduce la īndeplinire dorintele noastre. Zicīnd acestea, a trimis sluga.
            Ajungīnd īn tara care īi fusese hotarīta, slujitorul nu a īntrebat pe nici un locuitor al cetatii, n-a intrat īn vorba cu oameni si nici cu femei. Dar bagati de seama cum īsi vorbeste lui singur. El se ridica pentru rugaciune si zice: Doamne Dumnezeul stapīnului meu Avraam, fa cale buna īnaintea mea astazi (Facerea 24:I2). Nu zice „Doamne Dumnezeul meu”; dar cum zice? Doamne Dumnezeul stapīnului meu Avraam. Eu [– zice -] nu sīnt decīt un nevoias, dar ma acopar cu stapīnul meu, caci nu vin pentru mine, nu sīnt decīt trimisul sau; ia īn seama credinta lui si ajuta-mi sa duc pīna la capat sarcina data.
            Acum, ca sa nu credeti ca el vorbeste ca un creditor care īsi cere dreptul sau, ascultati vorbele care urmeaza: Fie-Ti mila de stapīnul meu Avraam (Facere 24:I2). [Adica:] Chiar daca am avea mii de drepturi, ne rugam ca sa avem totul prin bunatatea Ta, nimic ca plata a datoriei Tale. Si ce cere el? Iata, eu stau la fīntīna apei, si fetele celor ce locuiesc īn cetate ies ca sa scoata apa. Si fecioara careia eu voi zice: Pleaca urciorul tau sa beau! – iar ea va zice mie: Bea tu, si camilele tale le voi adapa, pīna ce vor īnceta toate a bea, aceea sa fie pe care Tu ai rīnduit-o robului Tau Isaac; si īntru aceasta voi cunoaste ca ai facut mila cu stapīnul meu Avraam (Facerea 24:I3, I4).
            Vedeti īntelepciunea slugii? Ce semn pune el? Nu zice: Daca voi vedea pe una dusa īntr-un car tras de catīri, tīrīnd īn urma sa o ceata de eunuci, īnconjurata de robi numerosi, frumoasa si stralucitoare de farmecul tineretii, aceea este pe care ai gatit-o pentru sluga ta. Ce zice īnsa? Fecioara careia īi voi zice: Pleaca vasul tau sa beau! Ce faci tu, omule? O astfel de femeie cauti tu pentru stapīnul tau, o femeie care cara apa si vrea sa-ti vorbeasca? Da - raspunde el - caci nu m-a trimis sa caut bogatie, nici neam mare, ci bune īnsusiri ale sufletului. Se gasesc mai des caratoare de apa care au o virtute desavīrsita, pe cīnd altele, stapīne pe bogate locuinte, sīnt pline de patimi si foarte rele. Dar dupa ce va cunoaste el virtutea acestei femei? Dupa semnul pe care l-a aratat. Dar cum sa pricepi virtutea prin acest semn? El este foarte mare si cu totul sigur, caci īnvedereaza milostenia, īncīt orice alta dovada este de prisos. Vorbele slugii īnsemneaza deci acest lucru, desi el nu-l spune pe fata. Eu [ - zice - ] caut o fecioara asa de milostiva, īncīt sa duca la capat toate īnsarcinarile de care este īn stare. Si nu pe nedrept cauta o astfel de sotie: ci, traind īntr-o casa unde īnflorea mai mult primirea de oaspeti (doar Avraam si Sarra se īnvrednicisera sa aiba ca oaspete pe Īnsusi Dumnezeu cel īn Treime slavit, īn chipul celor trei Īngeri, cum va arata īn continuare Sfīntul Ioan Hrisostomul ), el voia īnainte de toate sa gaseasca o femeie potrivita cu firea stapīnilor sai. Ca si cum ar fi zis: Noi voim sa aducem la noi o femeie ale carei mīini sa fie deschise pentru oaspeti, ca sa nu fie lupta si certuri cīnd barbatul va face milostenii din averea sa, dupa pilda tatalui sau, si va aduce īn casa straini; [caci] asa se va īntīmpla, daca femeia este cicalitoare si nu-l lasa sa faca [aceasta], cum se īntīmpla īn multe case. Dintru īnceput vreau sa ma īncredintez daca ea este primitoare de oaspeti, caci de aici vine toata fericirea noastra. Prin iubirea de oaspeti a dobīndit, din cer, stapīnul meu pe mirele de azi, prin aceasta s-a facut tata. A jertfit un vitel si a primit un copil, a framīntat faina, si Dumnezeu i-a fagaduit urmasi asa de numerosi ca si stelele (vezi legamīntul Dumnezeului tuturor cu Avraam, Facerea, capitolul 17) . Deci, pentru ca din primirea de straini ne-au venit noua īn casa toate bunatatile, caut aceasta fapta buna īnaintea tuturor celorlalte. Sa avem īn vedere ca omul nu a primit doar apa ceruta, ci sa ne gīndim ca el a aflat ce este un suflet bun, care da nu numai ce i se cere, ci si ceea ce nu i s-a cerut.
            Dar īnca nu sfīrsise el a cugeta acestea īn mintea sa – zice – cīnd iata ca iesi cu ulciorul pe umar Reveca (Facerea 24:I5), si asa se īmplini acea vorba a Proorocului: Pīna sa ispravesti tu de vorbit, Eu sīnt de fata (Isaia 58: 9). Iata cum Dumnezeu binevoieste sa īmplineasca rugaciunile oamenilor evlaviosi mai īnainte ca ele sa fie sfīrsite. Ca urmare, si tu, cīnd vei vrea sa te casatoresti, nu alerga la oameni sau la femei care īsi fac mestesug din nenorocirile altora si nu cauta nimic altceva decīt sa capete un cīstig. Alearga la Dumnezeu, si El te va ajuta īn casatoria ta, caci avem fagaduinta Lui: Cautati īmparatia Cerurilor, si toate celelalte se vor adauga voua (Matei 6:33). Si sa nu zica nimeni: Cum pot sa-L vad eu pe Dumnezeu, cum pot sa vorbesc cu El si sa-L īntreb lamurit? [Acestea sīnt] gīnduri ale sufletului fara credinta. Pentru Dumnezeu totul este o clipa si n-are nevoie de vorba ca sa īndeplineasca tot ce voiesti. Si tocmai aceasta s-a īntīmplat cu sluga lui Avraam: n-a auzit nici un glas, n-a vazut nici o fata. Īn picioare, līnga fīntīna, se ruga, si īndata a fost ascultat: Dar īnca nu sfīrsise el a cugeta acestea īn mintea sa, cīnd iata ca iesi cu ulciorul pe umar Reveca, fata lui Batuil feciorul Milcai, femeia lui Nahor, fratelui lui Avraam. Aceasta era foarte frumoasa la chip, fecioara, pe care nu o cunoscuse vreun barbat (Facerea 24:15, I6). De ce-mi vorbeste de frumusetea trupului? Ca sa pricepi mai bine marea ei curatie, ca sa īntelegi frumusetea sufletului ei. Minunat lucru este curatia, dar mult mai minunat īnca atunci cīnd este unita cu frumusetea trupului. De aceea Scriptura, īnainte de a povesti istoria lui Iosif si curatia sa, vorbeste mai īntīi de frumusetea trupului sau, zicīnd: Iosif īnsa era chipes la statura si foarte frumos la fata (Facerea 39:6); si numai dupa aceea ne arata īnfrīnarea tīnarului, zicīnd ca aceasta frumusete nu l-a adus la neīnfrīnare. Caci, dupa cum frumusetea nu este īntotdeauna pricina aprinderii, tot asa nici urītenia nu este pricina de īnfrīnare. Multe femei īnpodobite cu toate farmecele trupului au stralucit si mai mult pentru ca au fost curate; altele iarasi, urīte si pocite, au avut īnca mai multa urītenie īn suflet si s-au necuratit cu nenumarate pacate. Nu īn īnfatisarea trupului, ci īn suflet si vointa se gaseste atīt pricina faptei bune, cīt si a pacatului.
            Nu fara scop a numit-o de doua ori fecioara pe Reveca. Dupa ce a zis: Fecioara era - a adaugat: ...pe care nu o cunoscuse vreun barbat. Pentru ca multe fecioare īsi pastreaza trupul neatins, dar au sufletul plin de neīnfrīnare, dorinta de stralucire, curse ca sa traga din toate partile o multime de iubiti īn jurul lor, priviri facute ca sa īnflacareze nadejdile tinerilor, vīrtejuri si capcane de tot soiul. Si de aceea Moisi - vrīnd sa arate ca Reveca nu era asemenea cu aceste fete, ci ca era fecioara si cu trupul, si cu sufletul - a adaugat: ...fecioara, pe care nu o cunoscuse vreun barbat. Cu toate ca erau multe prilejuri ca oameni sa o cunoasca: mai īntīi ca era frumoasa, apoi din felul slujbei pe care o īndeplinea. Daca ar fi ramas pururea īn camera sa, ca fetele de astazi (Sfīntul Ioan Hrisostomul vorbeste pentru vremea sa, pe care o deplīnge. Cīt despre noi, ce sa mai zicem?) , daca nu s-ar fi aratat īn lume, daca n-ar fi iesit niciodata din casa parinteasca, lauda ca nici un om nu o cunoscuse n-ar fi fost asa de mare. Dar, daca ti-o īnchipui mergīnd prin lume, nevoita sa se duca īn fiecare zi la fīntīna – o data, de doua si de mai multe ori - si totusi nici un barbat sa nu o cunoasca, numai atunci vei pricepe bine pretul laudei. S-au vazut multe fete care nu erau nici frumoase, nici placute, si pe care le urmau o multime de slugi, pierdute, cu toate acestea, pentru ca au trecut o data sau de doua ori prin piata publica. Ce vei zice dar de aceea care iese īn fiecare zi din casa parinteasca, si nu numai ca sa se duca īn piata, ci la fīntīna, sa aduca apa, drum pe care esti silit sa ai mii de īntīlniri? Nu este cu adevarat vrednica de toata lauda noastra? - cīnd nici aceste drumuri neīntrerupte, nici farmecul care o īnfrumuseteaza, nici trecatorii care o īntīlnesc pretutindeni – nimic, īntr-un cuvīnt - nu pot sa-i atinga curatia; cīnd ea īsi pastreaza sufletul si trupul departe de orice stricaciune, cīnd pazeste curatia mai bine decīt femeile care stau īnchise īn casa lor; cīnd - īn sfīrsit - se arata asemenea cu aceea pe care o cerea Pavel, zicīnd: Sa fie sfīnta la trup si la suflet? (1 Corinteni 7:34).
            Si, pogorīndu-se ea la fīntīna, si-a umplut vasul si a pornit īnapoi. Atunci, sluga lui Avraam a alergat īnaintea ei si i-a zis: Da-mi sa beau putina apa din vasul tau! Iar ea a zis: Bea Domnul meu! Si, graind, si-a lasat vasul pe brate si l-a adapat pīna a īncetat a bea. Si a zis: Si camilelor tale voi scoate apa pīna ce vor bea toate. Si, graind, a desertat vasul īn adapatoare, si iarasi a alergat la fīntīna sa scoata apa, si a adapat toate camilele(Facerea 24:I6–20). Mare era iubirea de straini a acestei fecioare, mare curatia ei, si amīndoua acestea sīnt bine aratate atīt prin vorbele, cīt si prin faptele ei. Ai vazut cum curatia nu-i vatama īntru nimic milostenia, dar nici milostenia curatia sa?! Ca nu s-a aruncat īnaintea strainului, ca nu i-a vorbit ea īntīi īnsemneaza ca era cuviincioasa; ca nu a tacut la īntrebarile puse si nici nu s-a īmpotrivit cererii aceluia īnsemneaza multa milostenie si iubire de oameni. Īntr-adevar, dupa cum s-ar fi aratat īndrazneata si nerusinata daca ar fi mers mai īntīi ea la el sau i-ar fi vorbit mai īnainte de a fi īntrebata, tot asa, daca l-ar fi trecut cu vederea cīnd era rugata, s-ar fi aratat cruda si neomenoasa. N-a facut nici una din acestea: nici n-a departat milostenia prin curatie, nici n-a nimicit prin milostenie lauda curatiei, ci a aratat aceste doua fapte bune īn īntregime: curatia, asteptīnd īntrebarea strainului, si iubirea de oaspeti, savīrsita īntr-un chip mai presus decīt orice lauda, cum am zis. Cum sa numesc pe aceea care da atīt de mult? Negresit, darul sau nu era decīt apa, dar aceasta era tot ce avea atunci la īndemīna. Caci obisnuim sa judecam pe oamenii facatori de bine nu dupa bogatia darului, ci dupa averea pe care o au. Dumnezeu a laudat pe omul care a dat un pahar de apa rece si a zis ca femeia care a aruncat doi banuti a dat mai mult decīt toti, pentru ca a jertfit tot ce avea atunci. Tot asa, si Reveca a daruit acestui strain tot ceea ce putea sa-i daruiasca.
            Si nu fara scop zice Scriptura ca ea „se grabi”, „alerga” si altele asemenea, ci ca sa se arate dragostea ei, ca una care nu era nici īndatorata, nici silita, ca una care daruia fara īntīrziere si sila. Si aceasta nu este fara pret! De cīte ori n-am vazut si noi trecatori, pe care i-am rugat sa se opreasca o clipa si sa ne lase sa aprindem lumina de la ei sau sa ne dea putina apa pentru setea noastra, si de cīte ori nu ne-au respins cu nerusinare? Dimpotriva, Reveca, nemultumindu-se numai sa aplece strainului ciutura, īsi ia īnsarcinarea sa scoata apa pentru toate camilele, punīndu-si astfel, cu cea mai mare bunatate, chiar trupul sau īn slujba iubirii de straini. Nu numai fapta ei, dar si graba īi īnvedereaza virtutea. Īl numeste „domn” pe un necunoscut vazut pentru īntīia data, si - dupa cum socrul ei, Avraam, nu īntreba pe calatori cine sīnt, din ce familie, unde merg, de unde vin, ci facea fara īntīrziere milostenie cu ei - tot asa nici Reveca nu īntreba: Cine esti tu, din ce familie? De ce ai venit aici? Ci, dīnd nenumarate semne de milostenie, nici nu ia īn seama celelalte lucruri. Asa cum negustorii de pietre scumpe si zarafii cauta īn totul doar cum sa cīstige bani de la acei ce cumpara si nu-i priveste nimic altceva, tot asa, nici Reveca nu cauta decīt sa culeaga rodul iubirii de oaspeti, sa primeasca īn īntregime cīstigul hotarīt. Ea stie bine ca oaspetele trebuie cinstit cu osebire, ca el are nevoie de o primire grabnica, fiindca īntīrzierea noastra īl face neīndraznet; daca īl obosim cu o multime de īntrebari nepotrivite, se īnfricoseaza, se da īndarat si se apropie de noi cu sila. De aceea, nici Reveca nu s-a purtat asa fata de slujitor, precum nici socrul ei Avraam fata de strainii calatori, [pe care cauta] sa nu-i sperie, ci se multumea sa se īngrijeasca de ei, dupa care le da drumul. De aceea a primit el īntr-o zi Īngeri īn casa lui; daca i-ar fi coplesit cu īntrebari, cīstigul lui ar fi fost mult mai mic. Īntr-adevar, ne minunam de el nu ca a primit Īngeri, ci ca i-a primit fara sa-i cunoasca. Daca i-ar fi īngrijit stiind cine sīnt, nu facea nimic de mirare: maretia unor astfel de oaspeti ar fi facut īndatoritor si omenos si pe omul cel mai crud si mai nesimtitor. Acesta e lucrul de mirare: ca, socotindu-i pe ei niste oameni de rīnd, le-a aratat atīta īngrijire. Tot asa a facut si Reveca: ea nu stia numele slugii, pricina calatoriei sale, gīndul pe care īl avea ca sa o ceara īn casatorie; ea nu vedea decīt un calator si un strain. Asa ca rodul milosteniei sale a fost cu atīt mai mare, cu cīt ea a īngrijit cu o bunavointa desavīrsita pe un om cu totul necunoscut, ramīnīnd īnsa credincioasa legilor buneicuviinte. Nici nerusinare, nici īndrazneala, nici sila, nici mīnie; a stiut sa-si faca datoria fara sa treaca peste marginea cuvenita. Aceasta īntelege si Moisi cīnd zice: Iar omul o socotea pe ea si tacea, ca sa cunoasca, īndreptase Dumnezeu calea lui, sau nu? (Facerea 24:2I). Ce īnsemneaza „o socotea”? Asta īnsemneaza ca īi privea statura, mersul, īnfatisarea, vorbirea - īn sfīrsit, totul - cu o mare grija, cautīnd sa citeasca, din miscari, firea sufletului. Si nu a fost destul: face si alta īncercare. Dupa ce i-a dat sa bea, nu s-a oprit, ci a īntrebat-o: A cui fata esti? Spune-mi de este la tatal tau loc, sa salasluim noi? (Facerea 24:23). Ce a raspuns ea? Cu rabdare si cu dulceata i-a spus numele tatalui sau si nu s-a suparat, ca sa-i zica: Dar tu cine esti, īndraznetule care īntrebi asa de iscoditor de casa noastra? I-a raspuns: Sīnt fiica lui Batuil, fiul Melhei, pe care l-a nascut ea lui Nahor. Paie si fīn mult este la noi, precum si loc de salasluit (Facerea 24-25). Si acum, ca si atunci cīnd fusese vorba de apa, ea īi dadu mai mult decīt cerea. Atunci cīnd el nu voia decīt sa bea, ea ceru sa-i adape si camilele, si le-a adapat. Acelasi lucru si aici: el īntreaba numai daca este loc pentru oaspeti, ea īi raspunde ca sīnt paie, fīn si celelalte, prin aceasta īndemnīndu-l si tragīndu-l spre casa, ca sa cīstige pretul iubirii de oaspeti. Sa nu ascultam aceasta nici cu usurinta si nici fara luare aminte, ci sa ne gīndim la noi īnsine, sa ne punem īn locul lor, si atunci tot asa vom socoti si noi fapta buna a Revecai. Adesea, cīnd adapostim pe prieteni si cunoscuti, ne vine greu si, daca sederea lor se lungeste o zi sau doua, iata-ne suparati. Reveca ducea cu mare bucurie īn casa lor un necunscut si un strain, si avea sa se īngrijeasca nu numai de el, dar si de atītea camile ale lui.
            Īnsa, dupa ce a intrat oaspetele, luati īn seama īntelepciunea lui: cīnd i-a dat pīine sa manīnce, el a zis: Nu voi mīnca pīna ce nu voi grai cuvintele mele (Facerea 24:33). Vedeti cīt de grabnic si de cumpatat a fost? Apoi, cīnd i-a dat voie sa vorbeasca, sa vedem īn ce chip īi vorbeste? Oare i-a spus ca are un stapīn de neam mare, cinstit de toata lumea, īntīiul locuitor din partile sale? Daca ar fi voit sa vorbeasca asa, n-ar fi fost de loc īncurcat. Īntr-adevar, oamenii din tara aceea cinsteau pe Avraam ca pe un rege. Dar el nu spune nimic [de acest fel], trece peste cinstea omeneasca si nu īmpodobeste pe Avraam decīt cu cinstea dumnezeiasca, zicīnd: Sluga lui Avraam sīnt eu. Domnul a binecuvīntat pe stapīnul meu foarte, si l-a marit, si i-a dat lui oi si boi, argint si aur, slugi si slujnice, camile si asini (Facerea 24:34, 35). Daca aminteste de bogatii, nu o face ca sa arate ca Avraam este īn belsug, ci ca sa se vada ca este iubit de Dumnezeu. Nu voia sa-l laude ca era bogat, ci fiindca primise toate acestea de la Dumnezeu. Apoi, a vorbit despre tīnar: Si Sarra, sotia lui, i-a nascut un fiu īn batrīnetele lui (Facerea 24:36). Prin aceasta, a lasat sa se īnteleaga felul nasterii, aratīnd ca nasterea i-a fost data dupa rīnduiala dumenzeiasca, īn afara de legile firii. Tot asa si tu, fie ca īti cauti o sotie sau un sot, cerceteaza īnainte de toate daca este iubit de Dumnezeu, daca este plin de bunatatea cereasca. Caci, daca se gasesc acestea, toate celelalte vin singure; iar neavīnd nimic din acestea, chiar daca are o mare avere, nu-i nici un cīstig. Apoi, ca sa nu fie īntrebat de ei de ce nu a luat īn casatorie pe nici una din tara lui, a adaugat: Si m-a jurat stapīnul meu, zicīnd: Sa nu iei femeie fiului meu din fetele Hananeenilor, īntre care locuiesc eu īn pamīntul lor. Ci sa mergi la casa tatalui meu si la neamul meu, si vei lua sotie feciorului meu de acolo (Facerea 24:37,38).
            Dar nu vreau sa aduc aici toata istoria, caci mi-e teama sa nu va supar. Sa trecem la sfīrsit. Dupa ce a povestit cum s-a oprit la fīntīna, cum s-a rugat de fata, cum i-a dat mai mult decīt a cerut el, cum a fost mijlocitorul sau; īn sfīrsit, dupa ce a povestit totul pe larg, a īncetat din vorba. Ceilalti, dupa ce au ascultat aceasta povestire, n-au stat nici o clipa la īndoiala si fara īntīrziere, ca īnsuflati chiar de Dumnezeu, au dat pe fiica lor īndata. Laban si Batuil raspunsera: De la Domnul a iesit lucrul acesta; nu vom putea grai tie īmpotriva, nici rau, nici bine. Iata, Reveca este īnaintea ta; ia-o si te du, si sa fie femeia feciorului stapīnului tau, dupa cum a grait Domnul (Facerea 24:50, 51). Cine nu se va mira? Cine nu va ramīne izbit de mirare, gīndindu-se la numarul si la greutatea piedicilor ridicate īntr-o clipa? Trimisul era un strain si o sluga; drumul de facut era foarte lung; nici mirele, nici tatal sau, nici una din rudele sale nu erau cunoscuti de ei. Erau destule greutati ca sa īmpiedice casatoria. Cu toate acestea, nimeni nu o īmpiedica si, ca si cum Isaac ar fi fost un vecin, o cunostinta, un prieten de demult, ei i-au dat pe fiica lor cu o īntreaga īncredere: mijlocitor era Dumnezeu. Īntr-adevar, sa īncercam a face ceva fara ajutorul Sau: ceea ce ne parea usor si lesne ne va pune īn cale numai prapastii, si strīmtori si mii de nenorociri. Deci nimic sa nu facem, nici sa zicem, pīna ce n-am chemat pe Dumnezeu si nu L-am rugat sa ne ajute īn aceea ce vrem a savīrsi, dupa cum a facut aceasta sluga.
            Sa vedem acum, dupa ce a luat-o, cum a praznuit nunta. Oare a īnsirat dupa el chimvale, si fluiere, si danturi, si tobe, si flaute, si tot ce se obisnuieste īn astfel de īmprejurari? Nimic din acestea! Singur primise pe Reveca, singur a adus-o, fara alt tovaras decīt Īngerul care īl īntovarasea, īndeplinind rugaciunea pe care Avraam o facuse lui Dumnezeu, de a apara calatoria slugii sale, cīnd acela parasise casa lui. Si tīnara fecioara era dusa la sotul ei fara sa auda nici flaut, nici lira, nici alt instrument, dar cu capul acoperit de binecuvīntarile ceresti, cununa mai bogata īn stralucire decīt stema cea mai scumpa. Era dusa la barbatul ei īmbracata nu cu tesaturi de aur, ci cu curatie, credinta, milostenie, īn sfīrsit, cu toate faptele bune. Era dusa la barbatul sau nu pe un car acoperit, nici pe vreun alt scaun īmpodobit, ci pe spinarea unei camile. Īn acea vreme, fecioarele, pe līnga virtutile lor, aveau si sanatate trupeasca. Īntr-adevar, mamele lor nu le cresteau cum este obicei astazi si nu stingeau sanatatea lor cu bai, parfumuri, sulimanuri, haine moi si, īn sfīrsit, prin multe alte chipuri de zadarnicii, care mai repede le molesesc. Dimpotriva, ele le supuneau la cele mai aspre īncercari. De aceea aveau o frumusete īnnascuta a trupului si de bun soi, caci aveau totul de la fire, nimic strain. Si se bucurau de o sanatate neatinsa de nimic, iar farmecele lor erau de neīnchipuit, pentru ca trupul lor nu era niciodata chinuit de boala si trīndavia le era necunoscuta. Greutatile, oboseala, obisnuinta de a face totul singure, gonind trīndavia, le dadeau putere si sanatate nezdruncinata. De aceea erau si mai placute barbatilor si mult mai iubite, pentru ca gaseau īn ele multa īntelepciune.
            Reveca era deci pe o camila; apropiindu-se [de salasurile lui Avraam], mai-nainte ca sa ajunga [acolo], a ridicat ochii, l-a vatut pe Isaac si a sarit jos de pe camila. Vedeti putere? Vedeti usurinta? A sarit jos de pe camila! Asa era vigoarea, care se unea cu īntelepciunea, la fecioarele din acea vreme! Si a zis slugii: Cine este omul acela, care merge pe cīmp spre īntīmpinarea noastra? Si a zis sluga: Acesta este stapīnul meu. Atunci ea īsi lua valul si se acoperi (Facerea 24:65). Recunoasteti peste tot smerenia ei, admirati-i rusinea si neīndrazneala!
            Si a dus-o Isaac īn cortul mamei sale, Sarra; si a luat pe Reveca, si aceasta s-a facut femeia lui, si a iubit-o pe dīnsa. Si s-a mīngīiat Isaac de pierderea mamei sale, Sarra(Facerea 24:67). Aceste cuvinte - ...si a iubit-o pe dīnsa, si s-a mīngīiat Isaac de pierderea mamei sale, Sarra - nu le citesc eu degeaba: am voit sa īntelegeti ce farmec avea Reveca, īncīt a avut parte de atīta iubire. Si cine n-ar fi iubit o femeie atīt de īnteleapta, atīt de cinstita, de omenoasa, de binefacatoare, de dulce, o femeie asa de curajoasa cu inima, asa de tare cu trupul?
            Nu am spus acestea ca sa fiu ascultat sau ca sa fiu aplaudat de voi, ci ca sa atīt rīvna voasra. Voi, parintilor, urmati prevederea Patriarhului, care a vrut sa dea fiului sau o femeie cu adevarat virtuoasa; n-a cautat nici bogatie, nici neam mare, nici frumusete, nici altceva, decīt frumusetea sufletului. Voi, mamelor, asa sa cresteti pe fiicele voastre. Iar voi, tineriilor care voiti sa va luati sotii, sa praznuiti nunta cu aceasta cuviinta: departe sa fie de voi de voi jocurile, zgomotele de rīs, glumele lumesti, flautele, si īntreaga acea maretie diavoleasca si orice īi poate semana; sa rugati numai pe Dumenzeu sa fie mijlocitorul vostru īn toate faptele voastre. Daca vom savīrsi asa toate faptele noastre, nu va fi nici despartire, nici banuiala de prea-curvie, nici cuvīnt de gelozie, nici batai, nici certuri, ci vom gusta toate dulcetile pacii si unirii, la care se vor adauga cu siguranta toate faptele bune. Dupa cum, atunci cīnd barbatul si femeia sīnt neuniti, nu e nimic sanatos īn casa lor, chiar daca lucrurile ar merge bine, tot asa, cīnd domneste pacea si unirea, nimic nu va fi neplacut, chiar daca s-ar ivi mii de furtuni īn aceeasi zi. Daca casatoriile se vor face astfel, si copii vor putea fi crescuti īn lucrarea faptelor bune. Cīnd femeia va fi cinstita, īnteleapta si īmpodobita cu toate virtutile, va putea sa cīstige cu totul un barbat pe care sa-l si stapīneasca prin puterea dragostei ei, si, cīnd l-a cīstigat, sa gaseasca īn el un tovaras plin de rīvna pentru cresterea copiilor. Si va īndemna chiar pe Dumnezeu sa priveasca cu grija asupra lor. Atunci cīnd chiar Dumnezeu ajuta astfel de gospodarii asa de bine īndreptate, īngrijind chiar el de sufletele copiilor, toate chinurile vor pieri, totul va fi iubire īn casa, ca si īn sufletele stapīnilor. Īn acest chip, fiecare, īmpreuna cu casa sa - īnteleg cu femeia, copii si slugile sale - va putea sa strabata pīna la capat, fara primejdie, viata de aici si sa intre la sfīrsit īn īmparatia cerurilor, pe care doresc sa o dobīndim cu totii, prin harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu care este marirea si puterea Tatalui, īmpreuna cu Sfīntul si de viata datatorul Duh, acum, si pururea si īn vecii vecilor. Amin!