Slava lui Dumnezeu!

            […] Slava lui Dumnezeu! Puternice cuvinte! În vremea încercarilor si a necazurilor, atunci când inima este înconjurata, împresurata de gândurile îndoielii, putinatatii de suflet, nemultumirii, cârtirii, trebuie sa ne silim a repeta adesea, fara graba, cu luare aminte, cuvintele: slava lui Dumnezeu! Cel ce va crede întru simplitatea inimii sfatului înfatisat aici si îl va pune la încercare atunci când se va ivi nevoia, acela va vedea minunata putere a slavoslovirii lui Dumnezeu, acela se va bucura de aflarea unei noi cunostinte atât de folositoare, se va bucura de aflarea unei arme atât de puternice si lesni­cioase împotriva vrajmasilor gânditi. Singur rasunetul acestor cuvinte rostite atunci când navalesc multime de gânduri ale întristarii si trândaviei, singur rasunetul acestor cuvinte rostite cu silire de sine, parca numai cu gura si parca în vazduh, capeteniile vazduhului se cu­tremura si se întorc fugind; se împrastie, cum e împrastiat praful de vântul puternic, toate gândurile întunecate; se departeaza apasarea si tânjeala de la suflet; la acesta vin si în el se salasluiesc usurimea, linistea, pacea, mângâierea, bucuria. Slava lui Dumnezeu![…]


Adevar si judecata de pace judecati în portile voastre si juramântul cel mincinos sa nu-l iubiti, zice Domnul Atottiitorul.

            Porti: este vorba de portile sufletului, prin mijlocirea carora intra în el feluritele gânduri si întipariri. Voastre: numai aceste porti sunt de fapt ale omului. Judecati: judecatorul care sta la porti si face judecata e mintea noastra ea cerceteaza si alege gândurile si întiparirile atunci când ele vin la portile sufletului, ca sa lase în biserica sufletului pe cele cuvenite si ca sa nu le îngaduie înauntru pe cele care nu au ce cauta acolo. Adevar si judecata de pace judecati în portile voastre: mintea, judecatorul, sezând si judecând la portile sufletului, datoare este ca, cercetând gândurile si întiparirile, sa le primeasca doar pe cele adevarate. Gândul adevarat si întiparirea adevarata, adica cele ce vin de la Domnul, Singurul Care este Adevarul, aduc cu sine în suflet negraita pace si liniste, si acesta este semnul ca vin de la Adevar, de la Hristos, Care da ucenicilor Sai pace sau (e acelasi lucru) smerenie, ca sa nu se tulbure inima lor de nici un necaz pamântesc. Dimpotriva, „gândurile care vin de la demoni”, spune Marele Varsanufie, „mai înainte de toate sunt pline de tulburare si întristare, îl atrag pe om în chip tainuit si subtire: vrajmasii se îmbraca în haine de oi, adica insufla gânduri care par drepte, însa pe dinauntru sunt lupi rapitori (Mt. 7, 15), adica rapesc si înseala inimile celor simpli (Rom. 16, 18), parând bune si fiind de fapt vatamatoare. Scriptura spune despre sarpe ca este cel mai întelept: „drept aceea, pazeste capul lui” (Fac. 3, 15) ca sa nu afle la tine cuib si, salasluindu-se în el, sa faca pusti­ire”. Capul sarpelui e începutul gândului sau închipuirii insuflate de el. Si juramântul cel mincinos sa nu-l iubiti. Gândul diavolesc, venind la portile sufletului, se sileste sa ia chipul dreptatii, aducând mintii, acest judecator ce sta si face judecata la porti, nenumarate îndreptatiri, ca sa primeasca intrare în suflet, însa aceste încredintari mincinoase, acest juramânt mincinos Proorocul ne porun­ceste sa nu-l iubim. Nu numai ca nu trebuie sa primim astfel de gânduri si sa ne învoim cu ele, ci nu trebuie nici macar sa stam de vorba cu ele, ci neîntârziat, îndata ce se arata gândul pacatos, sa alergam prin rugaciune la Domnul Dumnezeu, ca El sa goneasca pe vrajmas de la portile sufletului. […]

Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte catre cei care vor sa se mântuiasca, (Experiente ascetice vol 2), Editura Sofia, Bucuresti, 2000
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim