Când citesti Evanghelia, nu cauta desfatari, nu cauta extaze, nu cauta cugetari sclipitoare: cauta sa vezi adevarul cel sfânt, singurul infailibil.
Nu te multumi doar cu citirea neroditoare a Evangheliei; straduieste-te sa împlinesti poruncile ei, citeste-o cu fapta. Evanghelia este cartea vietii si prin viata trebuie citita.
Nu socoti ca din întâmplare cea mai sfânta dintre carti. „Tetra-Evanghelia” începe cu Evanghelia dupa Matei si sfârseste cu Evanghelia dupa Ioan. Matei ne învata mai mult cum sa împlinim voia lui Dumnezeu, si povetele lui sunt deosebit de potrivite cu cel ce face primii pasi pe calea lui Dumnezeu; Ioan arata chipul unirii dintre Dumnezeu si omul înnoit prin porunci, unire la care pot ajunge doar cei ce au sporit în calea Iui Dumnezeu.
Deschizând Sfânta Evanghelie pentru a o citi, adu-ti aminte ca ea hotaraste soarta ta vesnica. Dupa ea vom fi judecati si dupa felul în care ne-am potrivit pe pamânt cu îndreptarul ei vom primi fie fericirea vesnica, fie chinurile vesnice (In. XII, 48).
Dumnezeu Si-a descoperit voia unui nevrednic firicel de praf omul! Cartea în care e înfatisata aceasta mare si atotsfânta voie se afla în mâinile tale. Poti sa primesti ori sa lepezi voia Ziditorului si Mântuitorului tau, dupa cum îti place. Viata ta vesnica si moartea ta vesnica sunt în mâinile tale: judeca singur de câta prevedere si întelepciune ai nevoie. Nu te juca cu soarta ta vesnica!
Roaga-te Domnului cu inima înfrânta ca sa-ti descopere minunile ascunse în legea Lui (Ps. CXVIII, 18), care e Evanghelia. Se deschid ochii si se arata minunata vindecare de pacat a sufletului savârsita de Cuvântul lui Dumnezeu. Tamaduirea neputintelor trupesti a fost numai dovada tamaduirii sufletului, dovada pentru oamenii trupesti, dovada pentru mintile orbite prin faptul ca s-au robit simturilor (Lc. V, 24).
Sa citesti Evanghelia cu cea mai mare evlavie si luare aminte. Nimic din ea sa nu socoti de mica însemnatate, prea putin vrednic de cercetare. Din orisicare cuvânt al ei iese o raza de lumina. Nepasarea fata de viata înseamna moarte.
Citind despre leprosii, slabanogii, orbii, schiopii, îndracitii tamaduiti de Domnul, sa te gândesti ca sufletul tau, care poarta ranile cele de multe feluri ale pacatelor si e înrobita de catre demoni, se aseamana cu acesti bolnavi. Învata din Evanghelie sa crezi ca Domnul, Care i-a vindecat pe ei, te va vindeca si pe tine daca îl vei ruga cu râvna ca sa fii vindecat.
Sa dobândesti o stare a sufletului care sa te ajute în primirea vindecarii; iar vindecarea sunt în stare sa o primeasca cei care si-au recunoscut pacatosenia si sunt gata sa o paraseasca (In. IX, 39, 41). Dreptului mândru, adica pacatosului care nu-si vede pacatosenia sa, Mântuitorul nu îi este de folos (Mt. IX, 13).
Vederea pacatelor, vederea caderii în care se afla tot neamul omenesc, e un dar deosebit al lui Dumnezeu. Cere sa capeti acest dar si vei pricepe mai usor cartea Doctorului Ceresc, Evanghelia.
Straduieste-te sa-ti însusesti Evanghelia cu mintea si cu inima, încât mintea ta, ca sa zic asa, sa pluteasca în ea, sa traiasca în ea: atunci si lucrarea ta cu înlesnire va deveni lucrare evanghelica. Poti sa reusesti asta citind cu evlavie, cercetând cu deadinsul Evanghelia.
Preacuviosul Pahomie cel Mare, unul din cei mai vestiti parinti ai vremurilor vechi, stia pe dinafara Sfânta Evanghelie si socotea, prin descoperire dumnezeiasca, învatarea ei pe dinafara drept o îndatorire de capatâi a ucenicilor sai. Astfel, Evanghelia îi însotea pe acestia pretutindeni, calauzindu-i neîncetat.
Si de ce în vremurile de acum dascalul crestin nu ar împodobi tinerea de minte a copilului nevinovat cu Evanghelia, în loc s-o murdareasca prin învatarea fabulelor lui Esop si a altor nimicuri?
Ce fericire, ce bogatie este întiparirea Evangheliei în minte! Nu pot fi prevazute întorsaturile sortii si necazurile ce pot sa ni se întâmple de-a lungul vietii pamântesti. Evanghelia, odata întiparita în minte, poate fi spusa de cel orb, pe osândit îl însoteste în temnita, vorbeste în tarina cu plugarul, calauzeste pe negustor la târg, veseleste pe cel bolnav în vremea chinuitoarei lipse de somn si a grelei singuratati.
Nu cuteza sa tâlcuiesti tu însuti Evanghelia si celelalte carti ale Sfintei Scripturi. Scriptura a fost întocmita de catre sfintii prooroci si apostoli, întocmita nu dupa bunul plac, ci din insuflarea Sfântului Duh (II Pt. I, 21). Asadar, cum sa nu fie o nebunie tâlcuirea ei dupa bunul plac?
Sfântul Duh, Care a grait prin prooroci si apostoli Cuvântul lui Dumnezeu, l-a tâlcuit prin Sfintii Parinti. Atât Cuvântul lui Dumnezeu, cât si tâlcuirea lui sunt dar al Sfântului Duh. Numai aceasta tâlcuire o primeste Sfânta Biserica Ortodoxa! Numai aceasta tâlcuire o primesc adevaratii ei fii!
Cel care tâlcuieste dupa bunul plac Evanghelia si întreaga Scriptura leapada prin aceasta tâlcuirea ei de catre Sfintii Parinti, de catre Sfântul Duh. Cel care leapada tâlcuirea Scripturii de catre Sfântul Duh leapada, fara nici o îndoiala, însasi Sfânta Scriptura.
Si cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul mântuirii, se face pentru cei ce îl tâlcuiesc cu obraznicie mireasma spre moarte, sabie cu doua taisuri cu care acestia se junghie pe sine spre vesnica pieire (II Pt. III, 16; II Cor. II, 15, 16). Cu aceasta sabie s-au omorât pe veci Arie, Nestorie, Eutihie si alti eretici care prin tâlcuirea dupa bunul plac si cu obraznicie a Scripturii au cazut în hula.
„La cine voi cauta, daca nu la cel smerit si blând, care tremura de cuvintele Mele?” (Is. LXVI, 2), zice Domnul. Asa sa fii fata de Evanghelie si de Domnul, Care este în ea. Paraseste viata pacatoasa, paraseste împatimirile si desfatarile pamântesti, leapada-te de sufletul tau: atunci Evanghelia îti va fi la îndemâna si lesne de patruns.
„Cel ce-si uraste sufletul în lumea aceasta”, a grait Domnul, sufletul pentru care, de la cadere încoace, iubirea de pacat s-a facut o a doua fire, s-a facut însasi viata sa „îl va pastra pentru viata vesnica” (In. XII, 25). Pentru cel ce iubeste sufletul sau, pentru cel care nu se hotaraste sa se lepede de sine, Evanghelia ramâne închisa: acesta citeste litera, însa cuvântul vietii, fiind duh, ramâne acoperit de ochii lui printr-un val cu neputinta de patruns.
Când Domnul era pe pamânt cu trupul Sau cel preasfânt, multi L-au vazut si totodata nu L-au vazut. Ce folos daca omul vede cu ochii trupesti, pe care-i au si dobitoacele, dar nu vede nimic cu ochii sufletului, cu mintea si cu inima? Si în vremea de acum sunt multi care citesc Evanghelia si totodata nu o citesc niciodata, nu o cunosc deloc.
Evanghelia, a zis un oarecare preacuvios sihastru, se citeste cu mintea curata si se pricepe dupa masura împlinirii poruncilor cu fapta. Însa patrunderea desavârsita a Evangheliei nu poate fi atinsa prin sfortarile omenesti: ea este dar al lui Hristos.
Duhul Sfânt, salasluindu-se în adevaratul si credinciosul Sau slujitor, îl face si desavârsit cititor si adevarat plinitor al Evangheliei.
Evanghelia zugraveste însusirile omului nou, care e Domnul din ceruri (I Cor. XV, 48). Acest om nou este Dumnezeu dupa fire. Pe oamenii din sfânta Lui semintie, care cred în El si se preschimba dupa asemanarea Lui, El îi face dumnezei prin har.
Voi, ce va tavaliti în balta cea puturoasa si murdara a pacatelor si aflati în aceasta desfatare, ridicati capetele voastre, priviti la cerul curat: acolo este locul vostru! Dumnezeu va da cinstea de a fi dumnezei; voi, lepadând aceasta cinste, va alegeti „cinstea” dobitoacelor si înca a celor mai necurate. Veniti-va în fire! Parasiti balta cea rau-mirositoare; curatiti-va prin marturisirea pacatelor; spalati-va prin lacrimi de pocainta; împodobiti-va cu lacrimile duhului înfrânt; urcati la cer: acolo va cheama Evanghelia. „Cât aveti lumina (Evanghelia, în care e ascuns Hristos) credeti în lumina, ca sa fiti fii ai luminii” (In. XII, 36).
Sfântul Ignatie Briancianinov,Experiente Ascetice vol I Editura: Sofia Bucuresti 2000
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim
SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV