Nu numai prin departarea de bucate, ci si prin oprirea ochilor, ca sa nu vada desertaciuni, se surpa dracul curviei, ca īn ochiul cel neīnfrīnat este preacurvia, dupa cum si Domnul a marturisit: «Amin zic voua, ca tot cel ce cauta la femeie spre a o pofti pe ea, iata, a preacurvit cu dīnsa īn inima lui» (Matei 5, 28). Pe aceasta preacurvie o dezradacineaza cel ce īsi are ochiul jos, iar sufletul catre Domnul; si cel ce si-a stapīnit pīntecele si-a stapīnit si privirea. Caci cumplit vīnzator este ochiul cel īmprastiat, iar celelalte patimi dintru aceasta se aprind. Iar razboiul privirii chinuieste pe suflet, si cīnd este de fata si cīnd nu este, arzīnd mintea cu pofta.
            Adica, ce zic, iubitilor? A auzit cineva dulce glasuire de muzica si a trecut. Apoi a auzit glas de jale; si plīnsul a alungat dulcea glasuire a muzicii. Asijderea īnca, a gustat cineva miere si apoi a gustat ceva amar, iar amaraciunea a īmpins afara dulceata mierii din gītlej. La fel si mirosirea. A mirosit cineva vreo dulceata oarecare, apoi a mirosit si īmputiciune rea. Si īmputiciunea cea rea a stins dulceata mirosirii. Apoi iarasi, s-a atins cineva de apa rece, dupa aceea s-a atins de apa fierbinte, iar caldura fiebintelii a īnlaturat raceala apei. Dar razboiul ochiului celui īmprastiat arde pe minte cu pofta, si fiind, si nefiind materia de fata. Īnca si visuri naluceste īn inima, fiindca dracii zugravesc ispita īn cuget si razboiesc mintea, īnchipuind īn imaginatie ispita. Pentru aceasta Proorocul se roaga, zicīnd: «Īntoarce ochii mei ca sa nu vada desertaciune» (Psalmul 118, 37), ca īnselaciunea poftei schimba mintea cea fara de rautate si īntru biruirea ochilor este toata osteneala dracilor.
            Deci, cīnd vine dracul sa īnchipuiasca ispita si sa zugraveasca īn cugetul tau frumusetea vreunei femei pe care ai vazut-o vreodata sau ceva din cele asemenea, adu-ti īn mijloc frica de Dumnezeu si gīndul la cei ce dorm īn morminte. Gīndeste-te la ziua iesirii tale, cīnd sufletul tau se va desparti de trup. Ia īn minte īnfricosatul si groaznicul glas pe care īl vor auzi cei ce s-au lenevit la lucrurile dreptatii si poruncile lui Hristos nu le-au pazit: «Duceti-va de la Mine, blestematilor, īn focul cel vesnic, care este gatit diavolului si īngerilor lui, unde este plīngerea si scrīsnirea dintilor, īntru īntunericul cel mai dinafara» (Matei 25, 41; 22, 13); adu-ti aminte de viermele cel neadormit si de munca cea fara de sfīrsit (Marcu 9, 44). Acestea gīndindu-le si pomenindu-le, pofta dulcetii se va risipi din cugetul tau, precum se risipeste ceara de fata focului, ca diavolii nu pot sta īmpotriva fricii de Dumnezeu. Ca cel ce nu se īmpotriveste poftei, ci se raspīndeste cu neīnfrīnare, slobozindu-si ochii, negresit si-a plecat si cugetul catre patimi. Si, de n-ar fi fost rusinea omeneasca, de multe ori si trupul si l-ar fi stricat.
            Deci, de nu se va trezvi unul ca acesta si de nu va pune īnaintea ochilor sai frica de Dumnezeu, nu va īntīrzia sa-si strice si trupul. Ca acestui drac ce sfatuieste a raspīndi ochii, alt drac īi urmeaza, care fireste cu trupul lucreaza pacatul. Ca daca va vedea cel de al doilea pe cel dintīi ca a putut pleca sufletul spre raspīndire, īndata īncepe a-l sfatui sa lucreze pacatul si cu trupul. Si īncepe īntru acest fel a sfatui si a zice catre cel biruit de ochi: „Iata, cu voirea ai pacatuit si cu inima ai preacurvit. Acum si din porunca ai cazut si pacatul calcarii de porunca s-a scris tie acum. Deci, acum savīrseste-ti pofta ta, ca aceeasi este si a lucra si a gīndi. Deci, īndulceste-te de pofta ta”.
            Dar tu sa nu te pleci socotelilor lui, fiindca zice Apostolul: «Ca gīndurile lui nu ne sunt necunoscute» (II Corinteni 2, 11). Ca īntru aceasta voieste sa vīneze sufletul tau. Asculta o pilda pentru aceasta: Un tīnar oarecare, avīnd trei fecioare iubite, s-a dus īntr-o tara īndepartata. Si, zabovind el, una din fecioare si-a luat barbat. A doua, biruindu-se, a curvit si a ramas īngreuiata. Iar cealalta fecioara a zis īntru sine: De nu m-as rusina de oameni, si eu mi-as lua mie barbat. Si a īnceput fecioara a se naluci īn niste gīnduri ca acestea. Dar si-a adus aminte de tīnarul cel din calatorie, de la care luase arvuna īmpreuna cu celelalte fecioare. Si caindu-se, a plīns pentru gīndurile rele ce s-au suit īn inima ei.
            Deci, cīnd va veni tīnarul, care dintre cele trei fecioare īi va fi lui bine primita? Au nu cea de pe urma care numai a gīndit si nimic rau nu a lucrat? Ci īnca s-a si pocait pentru gīndirea cea rea! Pentru aceasta este nevoie a zice dracului celui ce sfatuieste catre fapta pacatului celui fara de lege: Desi cu ochiul am cazut si cu inima am preacurvit, īnsa pe aceasta inima care a preacurvit cu suspinuri negraite o voi zdrobi, si voi spala cu lacrimi ochiul ce a cazut, ca «inima īnfrīnta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi» (Psalmul 50, 18). Lui I se cuvine slava īn vecii vecilor. Amin.

Cuviosul Efrem Sirul, Cuvinte sfatuitoare, Ed. Credinta Stramoseasca, 1998
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim