Ah, cât de multe sfaturi si îndemnuri la virtuti avem înscrierile Proorocilor, Apostolilor si ale Sfintilor Parinti si cât de des auzim povetele învatatorilor duhovnicesti. Insa cât de putini sunt cei care le asculta, cât de putini sunt cei care se mântuiesc! Iar la rau nu ne trebuie multi învatatori: un singur diavol sopteste si pacatosul este gata sa îl asculte! Dar însasi firea noastra cea iubitoare de pacat îl îndeamna pe fiecare la pacat, iar prietenia cu cei pacatosi ce rele nu-l învata? Si deseori se întâmpla ca, un om sa devina pentru altul un diavol, ce îl învata tot raul. Iar cine ajunge sa se obisnuiasca cu pacatul si cine se înrudeste cu el, acela nu se mai teme de Dumnezeu si nu îi este frica sa savârseasca fapte potrivnice lui Dumnezeu. Sa ne pazim sa nu ne obisnuim cu pacatele si sa ne ridicam cât se poate de repede din caderea în pacat. Caci daca cineva cade o data în vreun pacat de moarte si nu se ridica imediat prin pocainta, acela va cadea usor în pacat si a doua si a treia oara si, repetîndu-l, va îndrazni sa faca si alte pacate mai grele. Asadar, este de ajuns sa pacatuiesti prima data: cine a pacatuit o data, acela nu se mai teme sa repete pacatul... Iar pricina acestei îndrazneli la pacate este faptul ca la prima lui cadere omul nu s-a grabit sa se ridice, prin pocainta. […]
            Dar pentru ca pacatosul nu se grabeste sa faca pocainta, pacatele se repeta si i se întâmpla dupa cuvântul Inteleptului Solomon: “Când vine cel nelegiuit, vine si defaimarea si o data cu rusinea si batjocura” (Pilde 18,3), ceea ce înseamna: atunci când pacatul îi intra în obicei, lui nu îi pasa de mântuirea lui, nu se mai teme de Dumnezeu. El se aseamana atunci cu omul care s-a prabusit din înaltime în prapastie; nu mai are de ce sa se tina, cade în adânc si se sfarâma. Iata, asa si pacatosul care cade din viata placuta lui Dumnezeu, daca nu se sprijina imediat prin pocainta, începe sa cada din pacat în pacat: si îi va fi foarte greu, desi este cu putinta sa se fereasca de pacat, pentru ca îl atrage spre pacat deprinderea pacatoasa, care la el s--a transformat în ceva natural si face parte din firea lui; asadar, nu te lenevi sa faci pocainta pentru pacatul tau, omule cazut! Nu te lenevi caci altfel vei cadea în prapastia raului si vei pieri. […]

Sfântul Dimitrie al Rostovului – Viata si Omiliile, editura Bunavestire, Galati, 2003
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim