Ce este avortul stim cu totii: întreruperea voita, la cerere, a unei sarcini nedorite. Aici nu ne vom referi la avorturile spontane, produse fara voia mamei, din motive medicale, ci doar la cele efectuate în deplina cunostinta de cauza. Stradania noastra este motivata de dorinta de a va împartasi din experienta acumulata în cadrul spitalelor de ginecologie, si de a va ajuta sa evitati o suferinta care poate lasa cicatrici adânci atât în sufletele cât si în trupurile voastre tinere. Zilnic se efectueaza avorturi în spitalele de ginecologie dar si în cabinetele particulare si ne este dat sa vedem destul de des cazuri în care fete tinere, datorita unei hotarâri luate în mod pripit, ajung în imposibilitatea de a mai deveni vreodata mame. Astfel ele risca sa-si pericliteze viitorul, o familie, o casnicie fericita.


A.

            Din punct de vedere medical avortul este o interventie chirurgicala, deci o operatie, dar nu este una obisnuita, pe „câmp deschis” ci este o operatie oarba, bazata pe o tehnica speciala. Tocmai din acest motiv, anume ca medicul nu vede si nu poate urmari cu ochii ceea ce efectueaza cu mâna, se pot întâmpla incidente, adica exista pericolul perforarii uterului cu aparatura folosita, sau pot ramâne resturi, atât placentare cât si ale produsului de conceptie, în uter, care provoaca nu rareori infectii uterine si duc apoi la cicatrici si sterilitate (adica imposibilitatea de a mai mentine o viitoare sarcina). Dar cel mai mare pericol este ruptura uterina, urmata de o hemoragie masiva, care duce deseori la soc hemoragic si uneori chiar la moartea mamei.
            Din experienta îndelungata a medicilor dar si a preotilor precum si din relatarile facute de mame care au avortat, putem înfatisa aici multele consecinte nefaste asupra psihicului. sindromul post avort cuprinde toate aceste simptome care apar dupa avort, iar aici vom enumera câteva: tulburari de somn; tulburari în alimentatie; tulburari afective; depresie; gânduri de sinucidere izvorâte din tristete, lipsa de speranta, inutilitate; destramarea relatiilor interpersonale; sindromul „aniversarii”; psihoze de scurta durata; sentimentul de vinovatie; sentimentul de neliniste, se retrage frecvent în consumul de alcool sau/si droguri; retrairea avortului etc.
            Doctorul Antun Lisec din Croatia relateaza despre consecintele avorturilor asupra mamei, familiei, societatii si a personalului medical. Iata asadar descrierea concisa pe care o face doctorul Lisec, aratându-ne care sunt urmarile întreruperii vietii unui copil nenascut:
            1. Pierderea copilului. Fiecare copil este mai pretios decât orice bogatie materiala din lumea aceasta.
            2. Urmarile fizice asupra mamei (din care unele pot provoca moartea): leziunea colului uterin, perforatia uterului, hemoragii, lezarea intestinelor sau a altor organe abdominale ale mamei, inflamatia uterului, a trompelor, a pelvisului si a întregii cavitati abdominale, starea septica („otravirea sângelui”), tromboembolie (cheaguri de sânge care blocheaza vasele sanguine); obturarea trompelor uterine, sterilitate, hemoragii uterine neregulate, endometrioza, cresterea frecventei sarcinilor extrauterine, cicatrici si îngustarea colului uterin, cresterea frecventei avorturilor „spontane”, predispozitie la nasteri premature, prelungirea nasterii, dereglari în perioada a treia a nasterii, atonia uterului, izoimunizare, insuficienta placentei.
            3. Urmarile psihice. Depresii, sentiment de vinovatie, tristete, insomnii si visuri grele, atacuri de anxietate, frustratie, pierderea respectului fata de sine, distrugerea psihicului propriu, aparitia racelii emotionale si a pesimismului, pierderea motivatiei, dereglari sexuale. Pot apare si dereglari comunicationale cu alti oameni precum si cu partenerul de casatorie si cu copiii deja nascuti. Câteodata apar si reactii psihotice acute, reactii schizofrenice, psihoza afectiva, depresie, pierderea memoriei, dificultati de concentrare, pierderea interesului pentru activitatile desfasurate, predispozitie pentru bolile de dependenta, schimbari dramatice ale persoanei, predispozitie pentru plâns. Daca si tatal a participat la omorârea copilului, aceste urmari apar si la el.
            4. Urmari asupra familiei. Datorita urmarilor fizice sau psihice care apar la parinti, apar evident dereglari ale relatiilor dintre membrii familiei. Pierderea motivatiei, „raceala” emotionala, dezamagirile si alte stari nevrotice sau psihotice cauzate de omor, simt si copiii nascuti.
            5. Urmari asupra societatii. Societatea ar fi mult mai fericita daca membrii ei nu ar fi raniti de traumatismul uciderii copiilor nenascuti. Orice boala fizica sau psihica a indivizilor se reflecta asupra întregii societati. În afara de aceasta, uciderea copiilor nenascuti a dus la o scadere dramatica a natalitatii. Care poate fi viitorul pentru cei care renunta la copii?
            6. Urmarile întreruperii vietii copilului nenascut asupra celor care au participat la îndeplinirea acestui act. Persoanele care au facut aceasta crima, cum ar fi unii doctori, surori medicale sau farmacisti, sunt afectati de tulburarile psihice deja enumerate. Toate acestea se rasfrâng negativ si asupra familiilor lor, dupa cum recunosc ei însisi.
            7. Întreruperea vietii unui copil nenascut vine în contradictie cu normele etice. Porunca lui Dumnezeu este: „Sa nu ucizi!”. Aceasta porunca este întiparita în însasi constiinta omului. Fiecare medic, înainte de a primi în mâna diploma, a depus un juramânt public. Formularea de la Geneva a juramântului lui Hipocrate contine urmatoarea expresie: „Voi respecta în mod absolut viata umana înca din momentul conceptiei sale… declar aceasta liber si în deplina cunostinta de cauza, facând apel la onoarea mea!”
            O alta fata mai putin cunoscuta a avortului este o noua metoda folosita de catre medicii ginecologi numita fertilizare in vitro (desi pare paradoxal aceasta metoda implica pe lânga fertilizare si avortul). Aceasta metoda a avut primul ei „succes” în anul 1978 la nasterea primului copil „nascut în eprubeta”. Ce se întâmpla de fapt? Ovulele recoltate de la o mama sterila sunt introduse într-un mediu chimic fertil (cu plasma din cordonul ombilical). Fertilizarea lor se face cu spermatozoizi recoltati de la sot sau de la un donator sau cu sperma congelata. Embrionii rezultati se aspira cu un tub si sunt transferati în cavitatea uterina a mamei purtatoare. O statistica realizata într-o astfel de clinica, arata ca din 118 sarcini chimic detectabile, doar 22,5% din sarcini au fost purtate pâna la termen. La mai mult de jumatate din paciente apar în primele 3 luni sângerari care de fapt sunt embrionii eliminati, deci avorturi. Proportia de sarcini multiple creste odata cu numarul embrionilor transferati, fiind în medie de 12%. Sarcinile extrauterine sunt în medie de 11%. S-a constatat, de asemenea, o frecventa crescuta a hipertensiunii arteriale asociata acestor sarcini. Aceasta metoda poate genera si boli grave la mame acceptoare (recent au fost comunicate 3 cazuri de SIDA în Australia).
            În concluzie, fertilizarea in vitro nu poate fi moral acceptata daca ea creeaza „extra-embrioni” care sunt distrusi sau folositi pentru experimente medicale ori exploatati comercial. Aceasta se datoreaza faptului ca viata umana exista din momentul conceptiei. Întrucât orice embrion poseda toate calitatile necesare pentru a deveni o fiinta umana adulta, nu exista nici un moment dupa zamislire în care embrionul poate fi considerat subiect pentru experimente sau alte proceduri care nu sunt permise în cazul unui copil nascut (Dr. John Breck, Darul sacru al vietii, p. 223).


B.

            Din punct de vedere religios sindromul post avort reprezinta acea mustrare a constiintei, datorita pacatului savârsit. Vindecarea ranilor produse de acest mare pacat necesita pocainta, nerepetarea greselii, iar apoi iertare prin Sfânta Taina a Spovedaniei si Împartasaniei. Avortul nu este altceva decât o crima, adica uciderea unui suflet nevinovat care nu se poate apara singur si care, din pacate, nu este aparat nici de legile statului. Gânditi-va ca noi toti am avut acest drept de a ne naste, mamele noastre ni l-au dat. La rândul nostru si noi suntem obligati sa dam acest drept copiilor nostri si pentru nici un motiv din aceasta lume nu suntem îndreptatiti sa ucidem un copil pe care l-am conceput. Veti spune poate ca acest copil nu este înca format. Sa stiti ca nu este adevarat, deoarece din momentul fecundarii, adica a unirii ovulului cu spermatozoidul, zigotul, adica embrionul este deja format si însufletit. Desigur, dupa cum afirma Biserica, aceasta însufletire este o taina pe care numai Dumnezeu o stie, dar argumentele le gasim si ni le arata Biserica în Vechiul si Noul Testament din Sfânta Scriptura, dar le gasim si în scrierile Sfintilor Parinti. Iata câteva dintre ele: în primul rând este porunca data de Dumnezeu tuturor crestinilor: „Sa nu ucizi!” Nu ni se da nici un motiv sa credem ca pot exista circumstante atenuante. Biserica spune clar ca avortul este o crima, deci un pacat de moarte: „Avem om din clipa zamislirii! Si prin urmare avem ucidere de om oricând s-ar face avortul” (Fericitul Epifanie Teodoropulos, Familiei ortodoxe – cu smerita dragoste).
            Canonul 2 al Sfântului Vasile cel Mare, validat de Sinodul VI ecumenic si în care se exprima oficial si autentic gândirea Bisericii, spune: „Cine îsi strica fatul prin mestesugire sufera pedeapsa uciderii”, la fel si canonul 8 al Marelui Vasile si 91 al Sinodului V ecumenic privesc avortul ca pe un caz de fapta voita si intentionata si de aceea fixeaza ca pedeapsa pentru faptasi si complici, pedeapsa cuvenita uciderii (idem).
            Regretatul Parinte Ilie Cleopa, fost vietuitor în Manastirea Sihastria, ne spune: «Toate pacatele sunt pacate, dar pruncuciderea (avortul) este mai mare decât toate. O femeie care a facut un singur avort, este oprita de la Sfânta Împartasanie 20 de ani. Este ucidere de om. Sa nu-mi spui mie, cum venise o femeie: „Da, parinte, dar era numai de o luna”. O luna? Auzi ce spun Sfintii Parinti? „Precum când tuna si fulgera odata ai vazut lumina fulgerului, odata auzi tunetul asa este si zamislirea pruncului”. Daca Dumnezeu vrea atunci sa zamisleasca un copil, în aceeasi clipa se zamisleste si trupul si sufletul. În aceeasi clipa. Si daca dupa împreunare ai încercat sa împiedici nasterea si sa faci vreun avort, si dupa un ceas dupa ce te-ai împreunat, ucigas de om esti. Ori ucizi omul de 30 de ani, ori îl ucizi la un ceas dupa ce s-a zamislit, tot ucidere este, pentru ca stai împotriva lui Dumnezeu, a Creatorului, care a scris la început, ati vazut ce spune Scriptura: Cresteti si va înmultiti si umpleti pamântul si-l stapâniti. Dumnezeu Atotcreatorul creeaza, cum zice proorocul: „Eu creez duhul omului în pântecele maicii lui”. Si de aceea e o urgie mare pe poporul nostru român si pe alte popoare; în Franta, în Germania, în Anglia si în America mai tare se practica avorturile, mai mare urgie, si de aceea focul acesta când începe va arde fara crutare toate popoarele lumii» (Ne vorbeste Parintele Cleopa, vol. 11, 2001, p. 66).
            În cartea Darul sacru al vietii, scrisa de preotul ortodox doctor Pr. John Breck se pot gasi multe argumente împotriva avortului. Este cunoscut ca Biserica ortodoxa sarbatoreste zamislirea unor Sfinti: Sfântul Ioan Botezatorul (25 septembrie), a Maicii Domnului (9 decembrie) si a Însusi Mântuitorului (25 martie).
            Iata câteva argumente care arata adevarata fata a avortului, care nu mai trebuie considerat o „rezolvare comoda” a unei sarcini nedorite. Trebuie sa aveti taria sa spuneti un nu hotarât oricarei persoane care încearca sa va convinga ca avortul este un lucru banal, o simpla operatia care trece si nu lasa nici o amprenta în constiinta voastra!


C.

            Date statistice. Mortalitate prin avort. Numar de avorturi efectuate în tara noastra în diferite perioade.
- mortalitatea prin avort: în România în 20 de ani, când avortul nu era legalizat, analiza dinamicii mortalitatii prin avort, arata o crestere marcata, cu un ritm mediu anual de 2,7 la mie în aproape 30 de ani (1960-1989); mortalitatea prin avort a crescut de la 0, 17 la mie (în anul 1965) la 1,50 (în 1989) (Prof. Dr. Vasile Luca si Dimitrie Nanu, Anticonceptie. Anticonceptionale, p. 66)
- numarul de avorturi din tara noastra efectuate în perioada 1989-2000, deci dupa legalizarea avortului sunt în numar 11.000.000. Numai în anul 1990 s-au efectuat un milion de avorturi în România. La nivelul judetului Cluj, dupa statisticile din 1997 s-au efectuat 3221 de avorturi.
- în Clinica de Obstetrica-Ginecologie II Cluj, se efectueaza în medie 4-5 avorturi pe zi (statistica rezultata în urma consilierilor facute de noi în perioada 15 iulie – 1 octombrie).
- în cadrul consilierilor facute de noi în Clinica de Obstetrica-Ginecologie I Cluj (1 octombrie 2001 – 1 martie 2002), am constatat ca se efectueaza în medie 8 avorturi pe zi, ceea ce înseamna aproximativ 2000 pe an. De aici rezulta ca numarul avorturilor a crescut vertiginos iar din statistica facuta de noi, un procent de 15% sunt eleve si studente!!!
Pe plan mondial, România continua sa fie în frunte în ceea ce priveste avorturile, înregistrându-se o rata de 3 avorturi la fiecare nastere vie.

Dr. med. Rudolf Ehmann (medic primar ginecologie/obstetrica la spitalul cantonal Stans, Elvetia, CH – 6370) în colaborare cu Otto Döpper
Conferinta sustinuta de dr. Rudolf Ehmann pe 22.09.1990 la Dresda, la Congresul international „World Federation of Doctors Who Respect Human Life"
Avortul si anticonceptionalele, 2003
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim, Scara, respectiv, Credinta Stramoseasca, 2005 si 2006