Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea Sa. Prin cuvantul chip trebuie inteles ca insasi fiinta umana este o copie din fiinta lui Dumnezeu; iar prin asemanare este exprimata coincidenta nuantelor chipului sau a calitatilor lui. Probabil ca chipul si asemanarea, unite impreuna, constituie o deplina asemanare si - contrar cu aceasta - pierzand sau denaturand asemanarea, se incalca intreaga demnitate a chipului. Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea Sa, l-a creat cu perfectiunea chipului Sau. Omul a fost amprenta lui Dumnezue, nu numai dupa fiinta sa dar si dupa calitatile launtrice - dupa intelepciune, dupa noblete, dupa curatia sacra, dupa statornicie in bunatate. Indiferent de faptul ca era limitat, raul sau lipsa nu aveau loc in om, era perfect pentru ca avea deplina asemanare cu Dumnezeu.
Plinatatea asemanarii era necesara pentru ca omul sa corespunda destinatiei sale - aceea de a fi Biserica a atotperfectiunii dumnezeiesti. Mintea omului trebuie sa fie asemenea cu cea a lui Dumnezeu (I Cor. 2,16), vorbele lui - asemenea Cuvantului lui Dumnezeu (II Cor. 13,3), duhul lui sa fie unit cu Duhul lui Dumnezeu (I Cor. 6, 17), calitatile lui sa fie asemenea cu cele ale lui Dumnezeu (Mt. 5,48). Salasluirea lui Dumnezeu in om este o stransa unire a omului cu Dumnezeu: omul - creatura - se face partas firii dumnezeiesti (II Petru 1,4). Omul ce a atins aceasta stare se numeste dumnezeu dupa har. Catre aceasta stare suntem chemati cu totii de catre Creator din momentul facerii, prin stramosii nostri, precum a zis Insusi Creatorul: "Eu am zis «Dumnezei sunteti»" (Ps. 81,6). In aceasta stare s-a aflat si stramosul nostru, imediat dupa crarea lui, asa incat, cuvintele spuse despre femeie de catre Mantuitorul, sunt cu adevarat dumnezeiesti (Fac. 2, 24; Mt 19, 4-5). Sfanta Scriptura il prezinta pe Dumnezeu, sfatuindu-se cu Sine Insusi, inainte de a-l crea pe om. "Sa facem om dupa chipul nostru si dupa asemanare si sa stapaneasca pestii marii si pasarile cerului si dobitoacele si tot pamantul si toate vietatile cele ce se tarasc pe pamant... si tot pamantul" (Fac. 1, 26-29).
In aceste cuvinte, premergatoare minunatului chip al lui Dumnezeu, adica omului, se descopera Sfanta Treime. Dumnezeiasca sfatuire a premers atat crearii omului - barbat, cat si crearii omului - femeie. "Si au zis Domnul Dumnezeu: nu este bine sa fie omul singur, sa-i facem ajutor asemenea lui" (Fac. 2,18). Femeia, asemenea barbatului, este facuta dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu; crearea ei, ca si a barbatului, a fost consfintita de sfatuire, sfat in care apar Trei Fete ale Unui singur Dumnezeu, care proclama vestitul sa facem. Aici se arata unica vointa si egalitatea Fetelor Preafintei Treimi care lucreaza nedespartit. Trinitatea Sfintei Treimi, prin Unitatea Fiintei Dumnezeiesti si-a pus amprenta pe chipul lui Dumnezeu - omul - cu o claritate uluitoare.
Sfantul Ignatie Briancianinov, Cuvant despre om, ed. Egumenita, Galati.